Firul povestii se descurca

Iata, de fapt, cum s-au intamplat lucrurile, intr-un scenariu care poate fi ecranizat numai la Hollywood.

Am ras zilele astea cat nu am mai ras demult. Nu am putut cum sa nu imi imaginez episodul cu Mutu, ranga si chelnerul, desprins parca dintr-un film de Alfred Hithcock.

Mutu a venit cu orgoliul ranit la hotel, dupa o cina meschina la un restaurant din Constanta. Un chelner il facuse drogat…

Mutu a strans din buze tot drumul si a intocmit in cap de mii de ori scenariul razbunarii, glumind pe drum, in autocar, de fatada, cu colegii.

Ajuns la hotel, s-a dus in camera si a pus mana, calm, pe telefon, avand grija sa inveleasca receptorul intr-o carpa. Aparatul taraie la receptie. Se aude o voce harjaita, parca de pe alta lume: “Baiete, o ranga fina, uda si cu prosop pe ea. Si repede, te rog.”

“Sir, dar de ce?”, intreaba receptionerul. “Imi trebuie la sudura”, se aude din nou vocea harjaita.

Mutu a primit ranga in camera. De cea mai buna calitate, atunci scoasa din cuptor, sa se muleze bine.

Pe alt plan, chelnerul recalcitrant deja fusese atras intr-un plan subtil: avea sa vina la hotel cu zambetul pe buze, stiind ca va primi un autograf de la eroul cu care tocmai se injurase. Ce emotie, ce impacare, ce happy end…

Mutu astepta langa lift, o silueta stramba, proiectata pe un colt de zid. Avea timp cinci minute cat sa fumeze o tigara si sa bea un pahar de Walker, Johnny Walker. Cu gheata si Red Bull, asa cum se cere la echipa nationala. In camera trasese si o linuita pe masa, marfa alba, de buna calitate, venita direct de la nevasta.

S-a ridicat calm. Auzea pasii chelnerului insinuandu-se fericiti pe alee. Mutu s-a ridicat si s-a uitat in zare, ca atunci cand trimite direct la paianjen din lovitura libera. Stia ce are de facut.

Un cap fericit al unui chelner fan al echipei nationale apare de dupa colt. Are loc intalnirea fan – idol, dar numai pentru o fractiune de secunda. Ranga se muleaza frumos pe fruntea, apoi pe nasul si barbia chlenerului. O balta de sange se intinde cu nesat pe covorul ros de la receptie.

Un om zacea pe jos cu o ranga intre occipitali. Mutu continua in camera paharul de whisky, scotandu-si tacticos manusile. Acum putea sa doarma linistit. Fusese razbunat. O razbunare cu gust mai frumos decat o calificare la EURO 2008.

Vantul batea calm dinspre Vest.
 
Revenind la lucruri reale, povestea cu Mutu pare desprinsa din bancurile cu Radio Erevan. Publicata intr-un ziar local si preluata de altii pe un ton serios dar fara nici un fel de surse si dovezi, totul este un balon de sapun care se termina cu declaratia lui Mutu de vineri, asa de week-end, ca nu stie nimic si nu a facut nimic. Oare surprinde pe cineva?

Haideti sa fim seriosi, s-o fi impins Mutu cu vreun chelner, dar de acolo si pana la a bate cu ranga un om este cale lunga. Sa facem totusi diferenta intre un sportiv (care gusta si alte placeri ale vietii) si un criminal care asteapta oamenii dupa colt, cu o ranga in mana. De fapt Mutu nu a dat cu nici o ranga, ci a luat. A luat o palma de la Piturca, prieteneste, pe urmar. Asta este si va fi concluzia acestei povesti fulmimante de Radio Erevan.

Onlinesport: Vadim Cusnarencu