„Hey teacher, leave them kids alone!”

Organizatorii concertului Speak Floyd de marţi seara, de la Casa de Cultura Oradea, au fost luaţi prin surprindere de afluxul mare de orădeni dornici să asculte acordurile legendarei trupe rock. Deşi fuseseră vândute toate cele 150 de bilete tipărite cu această ocazie, în faţa sediului CCO, din Piaţa Ferdinand, mai erau destui orădeni dornici să intre la concert. Nu s-a putut, sala fiind deja plină.

Think Floyd

Timp de aproape două ceasuri, orădeni de toate vârstele au fost purtaţi pe valurile muzicii pe alocuri psihedelice ale rock-ului progresiv marca Pink Floyd. Cuncepută ca „tribute band”, Speak Floyd a.k.a. „The Romanian Pink Floyd Tribute Band” şi-a îndeplinit cu succes obiectivul: acela de a-l face pe mulţi spectatori să-şi imagineze că sunt cu adevărat la un concert Pink Floyd. Solistul David Bryan (Hotel FM), Sandy Deac (Kappa, Desperado) – clape, voce, chitară acustică şi electronică, Kovacs „Kovi” Laszlo (Kappa, Desperado) – chitară acustică şi electronică, Răzvan „Vava” Rotiş (Răzvan Krivach Band) – tobe şi percuţie, Kolumban Zoli (De La Funk, Yesterdays) – bas, Edi Raita (LeeQuid) – clape, Lazar Rudy (Gaio Jazz Band) – saxofon. E componenţa trupei Speak Floyd, ce i-a interpretat pe originalii Roger Waters, David Gilmour, Nick Mason, Richard Wright, Syd Barrett şi Bob Klose. 

Cele mai cunoscute piese de pe albumele „Dark Side of the Moon”, „Wish You Were Here”, „The Wall”, „Momentary Lapse of Reason” şi „Division Bell” au entuziasmat realmente publicul, concertul fiind pigmentat de ropote de aplauze sincere. Satisfacţia celor prezenţi a fost cu atât mai mare cu cât curiozitatea de dinainte şi de la începutul concertului s-a transformat treptat în certitudinea unei interpretări de calitate a artiştilor de pe scenă. 

Rebeli de toate vârstele

Concertul s-a încheiat în forţă, cu melodii ultracunoscute, fredonate şi azi zilnic de milioane de melomani. Vorbim, desigur, despre „Another Brick In The Wall”, „Comfortably Numb” şi „Money”. Iar punctul culminant al spectacolului nu putea fi altul decât acela când sute de oameni, de la 18 la 70 de ani, au fredonat în cor: „We don t need no education/We don t need no thought control/No dark sarcasm in the classroom/We don t need no thought control”, pentru a striga apoi, la unison: „Hey, teacher, leave them kids alone!”.

CĂLIN CORPAŞ