Cele dintâi mențiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit postul din luna a zecea.

La început, creștinii nu posteau toți în același fel și același număr de zile. Unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții, unul mai ușor.

Sinodul Local din Constantinopol, ținut în anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi), a uniformizat durata Postului Nașterii Domnului în Bisericile ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând de la 15 noiembrie. Se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie iar dacă această dată cade miercurea sau vinerea se lasă sec cu o zi mai înainte.

‘După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.

Tot așa și creștinii, postind 40 de zile, își curățesc sufletele și trupurile și se învrednicesc să primească între ei pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere, ci întrupat și născut din Sfânta Fecioară. După alți tâlcuitori ai cultului, Postul Nașterii mai simbolizează și noaptea întunecoasă a Vechiului Testamen’. (sursa: ‘Liturgica Generală’, vol. I, 2015)

Data Nașterii Domnului – 25 decembrie

Potrivit unei vechi tradiții, recensământul lui Cezar August, în timpul căruia Sfântul Ev. Luca ne spune că S-a născut Domnul (Lc. 2,1), a avut loc în 25 decembrie (14 Nisan), anul 754 de la fondarea Romei.

Sfântul Ioan Gură de Aur confirmă că această tradiție este foarte veche și că Nașterea Domnului ar fi fost serbată la Roma de la început în data de 25 decembrie.

Același lucru afirmă, puțin mai târziu, și Fericitul Ieronim, într-o cuvântare ținută la Ierusalim, în ziua de 25 decembrie; convingerea că în această zi S-a născut Hristos, spune el, este veche și universală.

‘Nu mai puțin se poate să fi contribuit la fixarea zilei de 25 decembrie ca dată a Nașterii Domnului și o considerație simbolică, legată de cursul anului solar. Deoarece Sf. loan Botezătorul a spus: ‘Acela (adică Iisus) trebuie să crească, iar eu să mă micșorez’ (Ioan 3, 30), s-a așezat sărbătoarea Nașterii lui la 24 iunie (momentul solstițiului de vară, când zilele încep să descrească), iar Nașterea Mântuitorului la 25 decembrie, adică după solstițiul de iarnă, când zilele încep să se mărească’. (sursa: ‘Liturgica Generală’, vol. I, 2015)

Colindele în Postul Crăciunului

‘Colindul românesc, prin forma sa simplă și prin mesajul pe care-l exprimă, este glasul sfânt al Sfintei Evanghelii și al Bisericii extins sau transmis în sufletele și-n casele creștinilor’. (sursa: https://doxologia.ro)

Din punct de vedere liturgic, cântările dedicate Nașterii Domnului încep în ziua de 21 noiembrie, când este sărbătorită Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Catavasiile Nașterii Domnului se cântă pentru prima dată la Utrenia acestei sărbători.

‘Hristos se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L!
Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul
și cu veselie, lăudați-L, popoare, că S-a preaslăvit’.
(Catavasiile Nașterii Domnului, Cântarea 1)

Colindele încep să se audă și în afara lăcașelor de cult după sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie), căruia românii i-au dedicat un colind special, dar mai ales după Sfântul Nicolae (6 decembrie). (sursa: https://basilica.ro)

Cele mai importante sărbători din postul Nașterii Domnului

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie); Sf. Ap. Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României (30 noiembrie); Sf. Ier. Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei (6 decembrie); Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeș (7 decembrie).

Pe 30 noiembrie va fi serbat hramul Catedralei Naționale, având ca ocrotitor pe Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României.

Postul Nașterii Domnului, cum se postește?

Ca fel de postire, Postul Nașterii Domnului este de asprime mijlocie (ca și cel al Sfinților Apostoli).

După rânduiala din pravile, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea și vinerea, până la Ceasul al IX-lea (orele 15.00-16.00) când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte fără untdelemn; marțea și joia se mănâncă legume fierte, drese cu untdelemn și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește afară de perioada dintre 20 și 25 decembrie, când postul devine mai aspru.

Dacă lunea, marțea sau joia cade serbarea unui sfânt cu doxologie mare se dezleagă la pește, iar miercurea și vinerea în acest caz se dezleagă la untdelemn și vin, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Dacă se întâmplă miercuri și vineri praznicul unui sfânt cu priveghere (5, 6, 9, 12 și 13 decembrie), ori hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, pește și vin. Dezlegare la pește se dă, de asemenea, la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), în orice zi ar cădea.

Ultima zi a Postului Nașterii Domnului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până la Ceasul al IX-lea, când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui Daniel și al celor trei tineri în Babilon (Daniel 1, 5, 8-16). În alte părți se ajunează în această zi până la răsăritul Luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit Nașterea Domnului.

Această ajunare amintește totodată de postul ținut odinioară de catehumenii care în seara acestei zile primeau Botezul creștin și apoi prima împărtășire, la Liturghia săvârșită atunci în acest scop (Liturghia Sfântului Vasile, care în prezent se săvârșește dimineața). (surse: ‘Liturgica Generală’, Preot Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Ed. Basilica, București, 2015 – https://archive.org; https://basilica.ro; https://doxologia.ro)

sursa: AGERPRES