La aceeaşi dată, în emisfera sudică, se produce echinocţiul de toamnă. Cuvântul “echinocţiu” derivă din cuvântul francez “équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul “aequinoctium”, format din “aequus” – “egal” şi “nox”, “noctis” – “noapte”.

[eadvert]

Echinocţiul de primăvară marchează începutul primăverii astronomice, ce durează circa 92 de zile.

Echinocţiul marchează intersecţia eclipticii cu ecuatorul ceresc, când ziua şi noaptea devin egale, şi are loc de două ori pe an, în martie (echinocţiul de primăvară) şi în septembrie (echinocţiul de toamnă). Denumirea populară a fenomenului astronomic este Tât Înainte, respectiv Târ Înapoi.

Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocţiului se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal.

Fenomenul nu se produce la aceeaşi dată în fiecare an, deoarece anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. Echinocţiul de primăvară reprezintă momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare şi, începând de la această dată, durata zilei, în continuă creştere, este mai mare decât cea a nopţii, aflată în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc solstiţiul de vară.

În emisfera sudică a Pământului, fenomenul este invers, astfel că în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice. Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică, începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, care vor dura, fiecare, câte 6 luni.

Din punct de vedere astrologic, are loc trecerea Soarelui din zodia Peştelui în zodia Berbecului. Asistăm, astfel, la sfârşitul şi la începutul unui ciclu zodiacal.

Astrologii spun că momentul când ziua devine egală cu noaptea simbolizează o stare de armonie, o stare de transformare profundă atât a naturii exterioare, cât şi o transformare benefică a naturii noastre umane. În perioada echinocţiului de primăvară totul se trezeşte la viaţă, tinde să iasă la suprafaţă, să se bucure de energiile profunde ale primăverii. Tradiţiile spirituale afirmă că orice formă de evoluţie are trei etape distincte: creaţia, menţinerea şi resorbţia sau distrugerea. La toate acestea se adaugă şi momentul de apogeu a ceea ce s-a creat. Astfel, echinocţiul de primăvară simbolizează creaţia, solstiţiul de vară apogeul, echinocţiul de toamnă începerea perioadei de resorbţie şi solstiţiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal.

Sursa: AGERPRES