Un județ care se dezvoltă are nevoie de infrastructură de transport. Însă această infrastructură de transport nu se rezumă doar la drumuri, ci și la posibilitatea ca oamenii să fie transportați în condiții civilizate de la punctul A la punctul B. Programul județean de transport a părut a fi un obiectiv prioritar al administrației județene conduse de Pasztor Sandor. Anul trecut, acesta a comandat GPS-uri care să fie montate pe autobuzele transportatorilor licențiați, pe toate rutele cuprinse în programul județean de transport. Mai mult, Consiliul Județean a realizat un site, www.bihortransport.ro, dar și o aplicație, BusBihor, menite să le ofere călătorilor informații în timp real despre cursele care-i interesează.
Toate bune și frumoase, doar că programul județean de transport este bolnav, după cum singur o recunoaște Vlad Gaje, directorul pe transporturi din CJ Bihor. Pirații, cei care operează curse în mod clandestin, fără licență și, evident, în chip evazionist, sunt cei care pun programul județean pe butuci, subliniază același Gaje. „Doar eu știu de 250 de pirați. 100 sunt pe ruta Oradea – Marghita, iar 70 pe Oradea – Beiuș”, declară Gaje, care îi vede și pe călători vinovați de situația creată.
Din cauza piraților, dispar bani către bugetul de stat. Gaje spune că, din estimările sale, 4 milioane de euro reprezintă suma cu care pirații fraudează Statul, anual, în Bihor. Însă dispar și rute. Cel mai recent exemplu, cursa regulată Luncasprie – Dobrești – Oradea, unde zilnic circulau circa 300 de persoane. Navetiști cu serviciul la Oradea și elevi cu școala în Oradea, în speranța unui viitor mai bun. Circulau, deoarece cursa nu mai există din 15 februarie. Spre disperarea angajatorilor, care nu dispun de resurse suficiente pentru a-și angaja curse speciale.
Transportatorul Bucu Prodcom din Hidișelu de Dobrești a renunțat la rută, după ce a observat că pirații îi fac concurență neloială. Iar cursa a devenit nesustenabilă. Exemplul este la îndemână și în alte părți din județ.
CJ nu are soluții
Încă din decembrie, transportatorul notificase Consiliul Județean că renunță la contract, aspect care s-a și concretizat, câteva luni mai târziu. Între timp, CJ Bihor a demarat două licitații, pentru a emite o nouă licență de transport pe această rută. Ambele, fără succes. Nu s-au înscris ofertanți nici în ianuarie, nici acum, în martie, ne informează Adrian Simon, purtătorul de cuvânt al CJ Bihor. Soluții nu se întrezăresc dinspre administrația județeană. Deși, poate că subvenționarea unor rute nu ar trebui eliminată din start. Așa cum, bunăoară, CJ a procedat cu cursele aeriene de pe Aeroportul Oradea.
Aprope 300 de oameni care circulau zilnic pe această rută, cu cursa regulată, sunt acum la mâna piraților. Pierd copiii care au rămas fără cursa regulată, în naveta lor către școala din Oradea. Pierd și adulții care vin la Oradea pentru o slujbă mai bine plătită și, desigur, pierd și angajatorii din Oradea care, pe fondul migrației spre Occident, își găsesc tot mai greu mână de lucru calificată și serioasă.
Sunt nevoiți să apeleze la navetiști, pe care îi formează, îi transformă în oameni de bază și apoi îi pierd. Dacă nu pleacă „afară”, oamenii rămân acasă. Motivul? Un program județean de transport ce devine tot mai precar, de la un an la altul. Și care, iată, amenință chiar dezvoltarea economică a județului. Lipsa mobilității condamnă la subdezvoltare.
În ultimii zece ani au dispărut o sumedenie de trasee din programul județean de transport. Iar Consiliul Județean pare neputincios. Vlad Gaje, directorul serviciului de transporturi din CJ Bihor, este, la rându-i, revoltat pe situație. Așteaptă un sprijin de la Poliție și de la ANAF.
„Ei au competențe de control. Iar dacă Poliția constată contravenții, ANAF poate constata infracțiuni, deoarece evaziunea e infracțiune”, ne declară Gaje, cel care gestionează acum un program de transport bolnav. Și nu de ieri, de azi, ci de ani de zile.
Prefectul, sesizat
Sesizat de JB & BIHON în legătură cu gravitatea situației, prefectul Ioan Mihaiu a promis că va lua măsuri. „Voi lua legătura cu Poliția, cu Antifrauda, cu ARR”, a prefigurat Mihaiu.
Rămâne de văzut dacă de acum înainte autoritățile vor mima combaterea fenomenului ori se vor lua la trântă, în mod real, cu aceste căpușe, a căror activitate frauduloasă periclitează atâtea destine. O asemenea luptă presupune cu adevărat anduranță și energie pusă în slujba binelui public.
Sunt, totuși, atitudini prea puțin văzute la Statul Român, cel care uită prea repede că resursele la buget vin, cu preponderență, tot din mediul privat…
Citiți principiile noastre de moderare aici!