„Aveți idee cum prețuiesc ultimele ore bolnavii terminali? Cât de mult contează pentru unii dintre ei fiecare minut de respirație normală sau câteva ore în plus fără durere? Ca acele ore de odihnă în plus și câteva ceasuri fără dureri să fie câștigate echipa Hospice Emanuel trebuie să intre în casele suferinzilor. Ce bucurie simt când vine echipa Hospice și le alină durerile! Cum ar dori să prelungească acel timp! În 2018 am făcut 3425 de km numai eu, cu o diferență de nivel de aproape 24.000 de metri, 227 de ore de stat în șa! Anul acesta îmi propun mult mai mult. Sper să trecem de recordul din campania trecută, peste 20.000 de euro adunați pentru îngrijirea bolnavilor terminali”, explică profesorul și capelanul marius Cruceru.

Îi putem ajuta să ofere ore pe care să le trăiască în comfort şi demnitate, transferând în contul Hospice Emanuel suma de 70 lei, pentru a acoperi costul pentru îngrijire paliativă specializată timp de o oră a unui pacient. Există și alternativa de a ne implica în campania „Mai dăruiește-mi o oră!” participând la acţiunile sportive şi motivându-ne prietenii să sponsorizeze kilometrii pe care îi parcurgem pedalând, înotând sau alergând, pentru ca un pacient hospice să poată beneficia de ore de îngrijire care să îi îmbunătăţească calitatea vieţii rămase de trăit.

Înfruntând singurătatea pentru charity

Unul dintre oamenii de suflet care au ales să se implice parcurgând pe jos 600 km este George Dragomir. Ploieștean de origine, George Dragomir a plecat din România în anul 2000, s-a stabilit inițial în Anglia, iar apoi în Germania. A parcurs pe jos distanţa din Hilden – Germania, până în Woking – Anglia cu scopul de a aduna fonduri pentru ca personalul clinic de la hospice să le poată oferi ore de îngrijire paliativă gratuite pacienţilor.

Aventura lui George s-a finalizat după treisprezece zile în care a reuşit să atragă atenţia asupra nevoilor de îngrijire a pacienţilor cu boli incurabile avansate şi să adune suma de 410 USD în beneficiul pacienţilor îngrijiţi de Hospice Emanuel.

„Mă simt privilegiat pentru că mi s-a permis să mă alătur unei astfel de cauze uimitoare! Mersul pe jos spre Anglia a fost un proiect drag sufletului meu. Proiectul a fost o provocare în ce priveşte ducerea lui la îndeplinire şi cu adevărat un privilegiu, întrucât am avut ocazia să cresc gradul de conștientizare față de munca uimitoare pe care o fac cei de la Hospice Emanuel. Chiar dacă am reuşit să finalizez proiectul “My walk to England”, încă mai puteţi face donaţii pentru a sprijini activitatea Hospice-ului Emanuel din Oradea, România. Mulțumesc!”, a transmis George Dragomir.

Conturile în care se pot face donații sunt: HOSPICE EMANUEL, Oradea Romania:

Cont în RON: RO35RNCB0032070239470001; Cont în EUR: RO24RNCB0032070239470005;

Cont în USD: RO78RNCB0032070239470003; Swift code: RNCBROBUXXX.

George Dragomir spune că dorința de a merge pe jos până la Woking a fost o provocare personală căreia a vrut să-i dea și o latură umanitară. „

Cred cu tărie că suntem capabili de mai mult decât credem și din când în când, de-a lungul timpului mi-am propus diferite provocări personale. La începutul anului trecut, mi-am propus să fac acest drum. M-am pregatit cât de bine am putut: fizic, mental, spiritual, iar în 17 mai am pornit la drum. Am vrut să dau acestui proiect personal și o latura folositoare.

Dacă tot fac ceva de genul acesta, ce ar fi să folosim prilejul să atragem atenția asupra unei cauze nobile? Asa ca l-am contactat pe domnul Cruceru si am discutat cu domnia sa. I-am spus ce vreau să fac, când vreau să pornesc, când plănuiesc să ajung, și că voi creea și o pagina pe facebook unde cei care doresc să urmareasca traseul în timp «real» , o pot face.

De asemenea, pagina a fost folosită și pentru a invita potențiali donatori să se alature cauzei. Cea mai mare provocare pe care le-am înfruntat-o pe traseu a fost singuratatea. Faptul că am mers foarte mulți kilometri fără să întâlnesc pe nimeni, în special în Beligia. A trebuit să raționez foarte atent apa, pentru ca nu am avut aproape de niciunde să cumpăr apă sau mâncare. Chiar și prin satele prin care am trecut, nu erau magazine de unde să pot cumpăra apa. Oboseala cea mai puternică a fost cea psihică, pentru că am petrecut două săptămâni cu mine însumi.

Țelul principal al zilei era să nu mă concentrez la distanța care îmi stăte în față, ci să mă gândesc doar la ce am de făcut în acea zi. Fizic am stat bine. În afară de răni tipice unei astfel de acitvităti, dureri de mușchi, o leziune minoră la gleznă am fost în regulă. Am știut ce trebuie să fac la sfârțitul fiecarei zile pentru a mă recupera cât de cât. Timpul fiind scurt totuși, am dus cu mine aceste mici neajunsuri, care s-au accentuat un pic în timp, dar nimic care să lase sechele. Acum sunt complet refacut”, a povestit George Dragomir.

Tânărul spune că a mai avut intenții de acest fel. Se întâmpla pe la jumătatea anului 2000, când a vrut să alerge maratonul de la Londra tot în scop „charity”, dar în timpul antenamentului s-a rănit la spate și a trebuit să renunțe. „În schimb pentru următorii doi ani mi-am lăsat părul să crească și, într-un cadru festiv cu prieteni și sponsori, m-am tuns complet, și am strâns 700 de lire sterline pentru o fundație din România care lucra cu copiii infectați cu SIDA”, a explicat George Dragomir.

Licitație pentru bicicleta lui Luciano Zingarini

Dincolo de sistemul tradițional de adunare de fonduri, activități sportive – kilometri transformați în euro, Marius Cruceru a decis să organizeze și altfel de acțiuni: evenimente, licitații, totul pentru a mai „cumpăra” ore pentru pacienții Hospice Emanuel.

Nu a ezitat să înceapă prin a-și scoate la licitație o bicicletă vintage din colecția sa, „o bicicletă de care mă despart foarte greu pentru că are istoric. Bicicleta este echipată Gipiemme și Suntour blaze. Are ghidolină nouă, șa de epocă, pedalele originale, echiparea originală.

Este o bicicletă de colecție. A aparținut fostului campion italian, Luciano Zingarini (campion al Italiei în 1978), care mi-a dăruit-o, prin intermediul pastorului Dănuț Iacob, în memoria bunului său prieten Gino Bartali.Anul trecut am făcut un tur în memoria acestui ciclist, eroul Gino Bartali, care a salvat de la moarte mai mulți evrei.

Domnul Zingarini ne-a dăruit această bicicletă pentru a o folosi în acest tur. Noi ne-am folosit propriile noastre mașinării. Am hotărît ca banii rezultați să fie donați unei cauze umanitare”, e unul dintre exemplele personale date de inițiatorul acțiunii Marius Cruceru.