Guvernul a aprobat, în ședința din 18 decembrie, la propunerea Ministerului Culturii, noi reglementări pentru instituirea indemnizațiilor de merit pentru persoanele care fac dovada excelenței într-un domeniu al patrimoniului cultural imaterial, deținătoare ale titlului onorific de „Tezaur uman viu”.

[eadvert]

În 21 decembrie 2023 a apărut în Monitorul Oficial Hotărârea nr 1290/2023 privind completarea Normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2003.

Pentru a primi indemnizaţia de merit în domeniul patrimoniului cultural imaterial, persoanele trebuie să deţină titlului onorific de «Tezaur uman viu», să aibă vechime neîntreruptă în activitatea de promovare a patrimoniului cultural imaterial, merite excepţionale în păstrarea, transmiterea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural imaterial, merite excepţionale în realizarea, interpretarea ori crearea elementelor patrimoniului cultural imaterial, distincţii naţionale în domeniul patrimoniului cultural imaterial.

„Tezaurele umane vii” sunt sunt meşteri în prelucrarea lemnului, metalelor, pieilor şi blănurilor, realizarea portului popular, cântăreţi de muzică vocală şi instrumentală. Titlul de ”tezaur uman viu” este viager, personal și netransmisibil și se acordă de către Comisia națională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.

Cuantumul lunar al indemnizaţiei de merit este egal cu o sumă ce reprezintă de 3 ori valoarea salariului minim brut pe ţară garantat în plată şi este neimpozabil, conform Legeii nr. 118 din 15 martie 2002. Suma necesară pentru achitarea indemnizaţiilor de merit se suportă de la bugetul de stat. De la 1 octombrie 2023, Guvernul a aprobat Hotărârea pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care este de 3.300 lei lunar, fără indemnizații, sporuri şi alte adaosuri.

Patru beneficiari în Bihor

În Bihor sunt patru beneficiari ai acestui titlu de „Tezaur uman viu”. Moise Gavra este meșter cojocar, prelucrarea pieilor și blănurilor. S-a născut în 21 octombrie 1932, în Vărzarii de Jos. Moisa Gavra este recunoscut pentru bituşele şi cojoacele frumos brodate. Rămas orfan de tată de la vârsta de 9 ani, a început să muncească de la 14 ani, ca ucenic la un cojocar din Vaşcău. A făcut trei ani de armată şi la 20 de ani s-a căsătorit. Şi-a deschis propriul atelier, propria afacere, susţinut de soţie şi de soacră.

De-a lungul anilor a creat cojoace cu modele tradiţionale zonei, căciuli, veste, bituşe pentru ciobani, lucrate manual, folosind piei de oaie argăsite de el. Unele din cojoacele şi bituşele făcute de el au ajuns până în Statele Unite ale Americii. Din păcate, în 2016 a trebuit să îşi închidă atelierul din cauza legislaţiei deficitare, care nu face distincţie între meşteşugul tradiţional şi producţia de serie, taxele crescând peste măsură. Mai face cojoace şi bituşe şi acum, dar le păstrează şi le expune pentru cei care vor să se bucure de frumuseţea lor.

Marius Mihuţ s-a născut în 1971 şi este din Cihei, comuna Sânmartin. Este unul dintre cei care duce mai departe tradiţia făuririi viorii cu goarnă, instrument simbol al zonei Bihorului. Lemnul pentru construirea viorii și montajul pieselor de rezonanță sunt realizate manual, după tehnici vechi de construcție. Viorile cu goarnă create de Marius Mihuţ pot fi admirate la târgurile meşterilor populari, dar au depăşit şi graniţele ţării, ajungând la colecţionari sau instrumentişti din Ungaria, Germania, Austria, Italia, America sau Japonia.

Olarul Petru Haşaş din Vadu Crişului s-a născut în 16 august 1955. A învăţat meşteşugul olăritului de la tatăl său, Petru Haşaş, un renumit olar al zonei, membru al Academiei Artelor Tradiţionale din

România, lucrând alături de acesta în atelierul din gospodăria părintească încă din copilărie. După terminarea studiilor, ca îndeletnicire permanentă, în mod constant, Petru Haşaş practică meşteşugul olăritului de la vârsta de 27 de ani, folosind o tehnică tradiţională de lucru.

Lutierul Salvator Cornel Palladi s-a născut în 3 ianuarie 1946 în Beiuș, unde a și crescut și studiat, alături de părinții săi, tatăl Salvator născut în Beiuș în 1913 și mama Valeria, născută în 1925 în Mineu (Sălaj). În 1980 s-a născut prima vioară cu goarnă realizată de Palladi la inițiativa fiului său, Dacian. De aici a început un traseu aparte, deschizându-și un atelier unde își crează viorile din lemn de paltin, cireș roșu, lemn nobil din rădăcină de nuc, care trebuie să treacă printr-un proces de uscare naturală de 5-6 ani.

Printre bihorenii care au primit titlul de „Tezaur Uman Viu” s-au mai numărat Gheorghe Rada, constructor de viori cu goarnă, decedat în 2020 şi lădarul Ioan Oancea, care s-a stins din viaţă în 2015.

Pentru a nu fi doar o listă de nume, s-a luat iniţiativa de a digitaliza proiectul „Tezaure umane vii” pentru a fi accesibil tuturor celor care folosesc platforme online. Pe website-ul Ministerului Culturii se pot vedea informaţii despre aceşti oameni care păstrează şi transmit mai departe tradiţiile şi valorile naţionale. Fişele tuturor sunt încărcate la adresa http://www.cultura.ro/tezaure-umane-vii.
„Tezaure umane vii” a pornit ca o inițiativă UNESCO pentru salvgardarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial.