Acolo, unde în urmă cu o jumătate de veac a început drumul lor în viaţă. „Bastilia”, cum îi spuneau elevii reputatei şcoli beiuşene, le-a apărut în faţă la fel de impunătoare ca în prima zi de şcoală. Clădirea şcolii domină totul în jur atât datorită staturii arhitecturale, cât mai ales staturii absolvenţilor ce poartă blazonul acestei şcoli. Toţi vulcaniştii ştiu că atunci când eşti admis în facultate şi spui că ai absolvit la Samuil Vulcan ai deja o recomandare. Printr-un arc peste timp, absolvenţii au ajuns în sala de clasă, dornici să-şi deşarte cufărul cu amintiri. „Copii, trebuie să vă scad nota la purtare dacă nu vă potoliţi. Parcă vă ştiam mai liniştiţi!”, a spus profesorul Teodor Moruţ, organizator al întâlnirii, dornic să obţină o clipă de linişte pentru a le comunica colegilor săi chestiuni organizatorice.
”Faptul că sunteţi gălăgioşi e încă o dovadă că nu am îmbătrânit”, a spus profesorul Moruţ. Absolvenţii au venit din toate colţurile ţării pentru a spune prezent la întâlnire, dar şi din Israel. Apoi amintirile au curs una câte una. „Pe Cornelia Pogor nu am văzut-o de 44 de ani. Am copilărit împreună. Ştiam cum o cheamă de fată, când s-a născut, unde stă. Am căutat-o cu sprijinul poliţiei. Când am văzut-o în gară, am stat îmbrăţişaţi toţi trei, plângeam ca nişte copii”, spune Floare Mihoc. „Venind în inspecţie la Samuil Vulcan, din partea Corpului de Control al Ministerului Învăţământului, în momentul în care m-am apropiat de sala profesorală am simţit aceeaşi emoţie, aceeaşi sfială ca şi atunci când eram elev şi aveam impresia că mă apropii de un sanctuar. Fiindcă în sala profesorală ajungeai foarte greu: ori pentru lucruri extrem de bune, ori extrem de rele. Realmente, consider că toată cariera mea o datorez faptului că am învăţat la Samuil Vulcan”, spune rectorul Gheorghe Lupău.
Dascăli de poveste
Au depănat amintiri despre profesori. „Letiţia Ramonţeanu, directorul şcolii avea ţinută academică, Milan Martinov eram un profesor extraordinar de română, iar dacă azi vorbesc latina i-o datorez lui Ioan Călugăr. Dacă ar fi să vorbim de oameni de suflet, acesta este Adrian Harabagiu la biologie” , a spus rectorul Gheorghe Lupău. Acesta şi-a amintit că a făcut şi „isprăvi”.: „Am coborât, pe burlan, din internat ca să merg la film. Eram şi deghizat fiindcă nu aveam voie să mergem oricând. În sală, profesorul de istorie Constantin Duma-Suceveanu. Am stat tot filmul pitit în scaun cu şapca pe ochi, deci nu am văzut nici un film”, şi-a amintit profesorul zâmbind. Avocatul Gheorghe Zghimbea spune că a învăţat filozofie datorită profesorului Ban Ioan .
„Prima data mi-a dat un doi fiindcă a considerat că la lucrare am rupt foaia din caiet. Dar nu era aşa..” Printre profesorii care aveau porecle se număra şi Ioan Ban. Elevii generaţiei 62-63 îi spuneau „plus valoare”, acesta fiind un termen uzitat de dascăl la ore. Profesorului Dale îi spuneau Bibicu. „Aşa ne spunea el: Bibicule, Bibicule!” Eram odată cu un coleg în toaleta şcolii. Fumam dintr-un chiştoc de ţigară. Trag eu aşa important şi când să dau drumul la fum, mă întorc: Bibicul cu catalogul. Îmi spune: «mâine vii tuns zero». Cum să fac asta cu părul meu de care eram foarte mândru, mi-l frezam şi mi-l dădeam cu ulei pentru fete? M-am tuns un pic şi m-am dus să mă prezint. Nu era bine. «Te tunzi zero!» Şi m-am tuns. Cum să-i explic mamei? Am spus că transpiram… Pentru asta m-a lăsat corigent şi ca să nu afle ai mei am învăţat toată vara în podul casei”, spune profesorul Moruţ. Faptul că Gheorghe Farcaş a venit tocmai din Israel nu a rămas nerăsplătit. A primit un catren din partea profesoarei Violina Bogdan. Absolvenţii şi-au dat întâlnire pentru anul viitor. „Nimeni nu are voie să lipsească nici atunci când îmi expiră mie buletinul: în 2053”, a spus Gheorghe Lupău.
Citiți principiile noastre de moderare aici!