Face naveta între București și Budapesta, „10 ore cu mașina cu pauză de masă”. Deja spune că îl cunosc și ofițerii din Nădlac, vama prin care iese din țară.

AG Weinberger a declarat la emisiunea „În fața ta” de pe Digi 24 că de anul trecut trăiește jumătate de timp în Ungaria. Aceasta fiindcă, în opinia sa, acolo artiștii se bucură de un statut mai bun, sunt respectați. Și fiindcă în România, și din perspectiva artistului „lucrurile se duc într-o altă direcție” în raport cu așteptările sale.

Spionat de barman

Muzicianul orădean spune că nu s-ar mai întoarce niciodată în America, chiar dacă albumul editat și produs pe tărâm american „Nashwille Calling” l-a dus în cursa pentru Grammy la nu mai puțin de șase categorii: „Cântecul anului”, „Cea mai bună piesa rock”, „Albumul anului” și „Cel mai bun album de blues contemporan”, „Cel mai bun cântec gospel”, „Cel mai bun videoclip”.

Și în America a cunoscut succesul, a cântat împreună cu muzicieni respectați, a susținut sute de concerte, dar s-a trezit și în situații limită, fiind nevoit să fie chiar vânzător de aspiratoare. Muzicianul nu s-a sfiit, în ciuda succcesului pe care l-a avut după ce s-a măsurat pe această piață, să povestească despre localurile unde a cântat și unde a simțit că nimeni nu te-ascultă unde se îmbrăca în fiecare seară în cămașa albastră, roșie, albă…

„Și zâmbește. Și cânți șase reprize de câte 50 de minute. Cel mai rău este când ești planton 2, cum spuneam eu, de la 2 noaptea la 6 dimineața. Când nu-i nimeni! Eventual barmanul, că barmanul este spionul și el te spune că ai fost sau n-ai fost beat, ai zâmbit sau n-ai zâmbit, ai cântat tare… Deci e ceva umilitor… groaznic”, și-a amintit AG Weinberger.

„În America nu m-aș întoarce niciodată. Am fost, am înțeles despre ce e vorba. Dacă aș încerca vreodată în altă parte, ar fi spre Est: Vietnam, Singapore”, a declarat muzicianul la „Față în față”.

AG Weinberger a vorbit fără rezerve despre faptul că deși legitimat pe cea mai dură piață muzicală din lume, cea din America, a simțit nevoia ca la 48 de ani să urmeze studiile la Concervator. Unde era cel mai bătrân student. De ce a făcut-o ?

„Simțeam nevoia să închid cercul. Eu am început în Metropol la 19 ani și jumătate. M-am dus la școală cu un scop. Eu nu pierd timpul. Eram bursier, nu aveam absențe. Pe mine chiar m-a interesat Conservatorul. Aveam profesori colegi de trupe, aveam profesori senzaționali, minți luminate, era o adevărată plăcere să stai în preajma lor…Nu e nimic rușinos, e foarte onorant să înveți. Eu mi-am organizat astfel cunoștințele pe care le-am acumulat ca autodidact. Mă simt mult mai sigur și când scriu și când cânt. Am acum o noimă, un sens ”, a spus AG Weinberger.

Întrebat dacă se simte un om liber, muzicianul, care se revedincă ca fiind o personalitate atipică, spune că nu se simte un om liber, deorece consideră libertatea „o capcană de marketing”.

„Mă simt mai degrabă un om eliberat, și chiar dacă o să par arogant, pot spune că văd lucrurile de sus, că Universul e în palma mea. Ca un cunoscător al epocilor culturale ale omenirii, pot spune de ce suntem aici și care este viitorul”, a spus artistul care până în 2013 avea o emisiune la postul public de televiziune.

„Noi nu mai avem acces la media, în 90 aveam două emisiuni de radio, la România 3 si la Contact, am avut 2 emisiuni la TVR în 2013, iar acum la TVR nu mai există nicio emisiune muzicală, educativă și astfel publicul nu mare are repere”, a spus AG Weinberger la emisiunea „În fața ta” .

Artistul spune că „în România nimeni nu a avut niciodată încredere în mine. Din cauza numelui, a genului muzical, din cauza părerilor atipice filonului cultural majoritar…”.

De ce a ales să trăiască „pe jumătate” în Ungaria? „Este o altă tradiție acolo, este o inflație de talente, există un respect social, un statut al celor ca noi, aici nu există acest lucru…”, explică artistul care subliniază că și acolo publicul așteaptă să fie convins de prestația artistului, dar „diferența este în împachetarea acelui eveniment, cum împachetezi tu, ca infrastructură. La noi pleacă de multe ori dezamăgit pentru că ori nu găseste loc de parcare, ori intră în noroi până la gleznă”.

La „În fața ta” artistul a fost provocat să spună cum simte Ungaria sub conducerea lui Viktor Orban. Iar artistul a povestit o întâmplare cu fiscul.

„Sunt un observator atent. Acolo, când am mers la administrația lor financiară, nu trebuia să mă aplec în fața ghișeului. Am rezolvat totul în 8 minute…Cred că e vorba și despre un gen de respect care vine și din tradiție…Nu am văzut oameni care parchează dublu, triplu, nu am văzut lume care să nu își respecte banda de circulație”, spune AW Weinberger.

Artistul e dejamăgit și fiindcă, în an Centenar „am văzut drapelul țării mele pe instituții publice murdare, rupte… Nimic care să mă împlinească, să mă umple de bucurie”.