Adrenalină la maxim. La Arieşeni se află în pregătire prima competiţie de airboarding din România. Organizatori: o firmă din Vadu Crişului care are ca obiect de activitate sporturile extreme. Condiţia ca evenimentul să aibă loc e ca stratul de zăpadă să aibă minim o jumătate de metru. Pentru a evita pericolul de accidentare.
Airboard vs sanie
„Acest sport l-am adus în România în primăvara anului trecut, după ce l-am descoperit pe internet. Practic atunci a apărut şi în Austria şi în Elveţia. Airboard-ul este o sanie pe perne de aer, cu mânere, o talpă de cauciuc, şine. Practic este ca şi cum ai merge cu sania pe burtă, dar în condiţii mult mai sigure. Airboard-ul este mult mai moale ca o sanie şi astfel se elimină riscurile de accidente. De exemplu, dacă te loveşte o sanie ai şanse să te «spargă». Cu airboard-ul nu se întâmplă aşa, fiindcă e moale. Riscurile sunt cu atât mai mici cu cât stratul de zăpadă este mai mare”, spune Radu Tănase, manager pe activităţi sportive la Extreme Zone Adventure.
Viteza pe care o poţi atinge cu airboard-ul pe pârtie poate concura viteza unei maşini. „Noi am atins la testări 100 de km/ oră. Practic cu cât greutatea practicantului este mai mare, cu atât viteza este mai mare. Dar acest sport îl pot practica şi copii. Noi până acum am considerat că airboardingul este ideal pentru team-bilding-uri. Nu am avut nici un accident, deoarece întotdeauna suntem atenţi pe mâna cui dăm airboard-ul, facem un instructaj înainte pentru ca doritorii să ştie cum să-l controleze. În străinătate acest sport a scos deja săniile de pe pârtii. Airboarding-ul se poate numi şi copilul teribil al săniuşului”, spune Radu Tănase.
Înainte de utilizare, airboard-ul trebuie umflat cu aer. Pe partea inferioară este prevăzut cu caneluri, care înlesnesc executarea de viraje şi pasigură opriri rapide. Spre deosebire de snowboard, airboarding-ul nu necesită o multitudine de echipamente speciale şi este foarte uşor de învăţat.
Veronica Bursaşiu
Citiți principiile noastre de moderare aici!