Volumul, „Inginer în poezie”, conţine 100 de poeme scrise de viitorul inginer pe parcursul mai multor ani şi adunate acum într-un volum. „M-am apucat de poezii în clasa a II-a. Îmi era prea lene să scriu compuneri de două sau trei pagini. Astfel, mă tot gândeam la o metodă care să îmi reducă timpul de scris. Așa am început să scriu poezii”, povesteşte Adrian Marozsan despre începuturile sale într-ale poeziei.
Îşi aduce cu plăcere aminte de clasa a VIII-a, când profesorul de istorie şi geografie, Lucian Scurtu, îi dădea sfaturi în ceea ce priveşte scrisul de versuri, spre bucuria colegilor care nu mai trebuiau să se teamă că vor fi ascultaţi. Sfaturile venite de la Lucian Scurtu, prozator şi poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, i-au prins bine tânărului învăţăcel. Una dintre poeziile volumului, „Asistent în poezie”, îi este dedicată maestrului.
Întrebat cum se împacă profesia de inginer cu poezia, Adrian Marozsan spune că poezia şi profesia sunt exact ca şi el, „un amalgam de îndemânări”. „Când scriu versuri mă simt liber. Hârtia și pixul reprezintă refugiul meu de banalul cotidian. Ce vreau să exprim cu poeziile mele? Încerc să îmi scriu viața în versuri. De aceea, tot ceea ce este scris în carte sunt doar întâmplări ce le-am trăit și pe care am vrut să le păstrez vii”, ne-a dezvăluit poetul.
Spune că nu se va opri aici. Crede că acela care încearcă să îşi trăiască viaţa şi să imortalizeze clipele va trăi veşnic. „Nu mă voi opri din scris. Voi încerca să scriu cât de mult pot, pentru a evolua ca persoană și caracter”, conchide Adrian Marozsan.
Primul volum a fost tipărit în 100 de exemplare, urmând ca până la lansarea oficială, undeva prin decembrie, să fie tipărite încă 100 de exemplare.
Citiți principiile noastre de moderare aici!