Muntele s-a dezvelit în faţa ei “de sub fulare de muslin, străvezii”. Legenda locului spune că muntele se arată numai oamenilor buni. Visează ca într-o zi să se întâlnească cu pinguinii, în Antartica. Şi să ajungă în Dolomiţi, pentru că “e cea mai frumoasă zonă a Alpilor” şi să audă cu urechile ei iotlerele. Adevărata evlavie o simte în natură , acolo unde biologul Anna Marossy simte cea mai mare apropiere de Dumnezeu. S-a născut “în prima jumătate a ultimului secol din mileniul doi”, cum îi place să spună. Respiră pentru natură prin toţi porii şi freamătă ori de câte ori cineva perturbă ordinea din „adevărata biserică a lui Dumnezeu”. O găseşti „în linia întâi” ori de câte ori simte că oamenii zilei prin intervenţiile lor strică echilibru din natura.
„Educaţia ecologică se face înainte cu 25-30 de ani de a te naşte. Eu am luat-o de acasă..”, consideră reputatul biolog. Încă de mică a învăţat de la tatăl său că „este mult mai frumos un ghiocel în vază, decât un buchet, fiindcă se vede mult mai bine”.”La doi ani aveam rucsac, iar tata m-a învăţat că nu e voie să strigi în pădure că sperii veveriţele, că nu e bine să culegi plantele care cresc cel mai bine la locul lor”. Şi-a făcut din „formarea dragostei conştiente şi militante pentru natură” una adevărat scop în viaţă pe care încearcă să-l insufle şi celor mici. Ca şi din faptul că „dezvoltarea durabilă” e un concept care se traduce simplu: „trebuie să ajungă, dar să şi rămână”.
În lumea lui Fram
„Vin dintr-o lume în care nu există nici termopane, nici izolare termică. În Islanda, casele vechi au acoperişul de iarbă, iar oamenii au redescoperit acolo utilitatea acestora”, povesteşte Anna Marossy.Şi-a dorit să ajungă în Alaska încă din vremea în care Cezar Petrescu i-a deschis cu „Fram, ursul polar” orizonturile „ţării aceleia neatinse”. „Atunci, m-a impresionat extraordinar de tare faptul că bătrân fiind, Fram are şansa de a se întoarce acasă…Ulterior mi-am cumpărat o carte a lui Petrescu ilustrată de Tonitza din care am recitit povestea lui Fram”.
A reuşit să-şi împlinească visul de a-l vizita pe Fram la el acasă la mai bine de 50 de ani după ce s-au cunoscut în paginiile cărţii lui Cezar Petrescu. Aşa cum face de fiecare dată, s-a pregătit temeinic pentru această întâlnire. „Cu mult înainte de călătorie mă documentez, iar când ajung acolo doar fixez”, spune doamna Marossy. Astfel că distinsa profesoară ştie atunci când este în avion, la o altitudine de 12.000 m, că „ dacă mă aşez în dreapta văd Muntii Altay”. Aşa s-a întâmplat şi cu vizita în Alaska. Printre primele lucruri pe care le-a descoperit a fost faptul că :„Cezar Petrescu nu a văzut aurora boreală . Abia când eu am văzut-o mi-am dat seama că el nu a văzut-o. O descria în culorile curcubeului. Este o splendoare în toate culorile: argintiu, verzui, albastru…în funcţie de particulele luminoase care se ciocnesc. Am început să plâng atunci când am văzut-o”.
Anna Marossy a pândit apoi zile întregi aurora boreală şi a avut un singur regret : „Sufăr cumplit că nu am avut o companie care să se bucure ca şi mine de ceea ce mi-a dat Dumnezeu să cunosc. Acesta e regretul, că nu am avut jumătatea cu care să mă bucur de un apus de soare”.
Veronica Bursaşiu
Citiți principiile noastre de moderare aici!