Tartuffe arată cu degetul înspre noi, ne râde în nas și ne păcălește în continuare după mai bine de trei secole și jumătate. E același om ipocrit care se pretinde a fi profund moral și religios iar noi aceeiași creduli ușor de înșelat.

Piesa „Tartuffe” a fost jucată pentru prima dată în 1664, o satiră violentă care atacă ipocrizia şi bigotismul, interzisă de biserică la acea vreme. Din păcate, Orgon trăieşte şi astăzi, cu acelaşi Tartuffe adus în casă şi ridicat la rang de creştin exemplar, când nu e decât un vagabond mascat, un pofticios nu doar la avere dar şi la mâna fetei şi la nurii soţiei binefăcătorului său.

Un spectacol de un comic amar, în care dureros recunoşti personajele lumii de azi. Spectacolul creat de tânărul regizor Vlad Trifaş te face să râzi în hohote dar te pune pe gânduri, prin muzică, prin gesturi, prin situaţii „aruncându-te” din nou în stradă.

Într-un decor minunat creat de Oana Cernea, cu vitralii cu false icoane, cu un leagăn ce devine când masă pentru cina cea de taină, când pat pentru tentaţii carnale, când loc de răstignire, personajele pot face parte, de fapt, din orice familie. Aceeaşi mamă autoritară, credulă şi greu de convins (Corina Cernea), acelaşi cap de familie care în prostia lui speră cu convingere în mântuire urmând idoli de carton (Richard Balint), fiul rebel care vrea să facă dreptate cu orice preţ (Ciprian Ciuciu), aceeaşi fiică fragilă, cuminte, naivă şi care nu vrea să iasă din cuvântul tatălui (Mihaela Gherdan) şi aceeaşi soţie frustrată dar loială (Angela Tanko), care pentru binele familiei se sacrifică pentru a reaşeza lucrurile la locul lor. Reîntregeşte tabloul de familie cumnatul erudit (Pavel Sîrghi), care se străduieşte prin vocea raţiunii să arate lucrurile aşa cum sunt, şi logodnicul iubăreţ (Alin Stanciu), victimă a circumstanţelor, care se dovedeşte a fi băiatul bun şi salvator.

Tartuffe (Răzvan Vcoveanu) e şarpele care îţi întinde mărul, care se cuibăreşte la sân şi te muşcă atunci când nu te aştepţi, dar care ajunge crucificat de un Orgon trezit la realitate, care îşi varsă furia şi cere îndurare în ritm nebunesc de lovituri în toacă. Servitoarea (Lucia Rogoz) e cea care vede tot, personajul înţelept care ştie în orice situaţie ce trebuie făcut şi când, cea care-l descoperă pe adevăratul Tartuffe şi nu se fereşte să îl demaşte.

Băiatul din casă, Laurent (Andrian Locovei), acompaniză pe clape de acordeon acest parcurs al impostorului în familia lui Orgon şi este sigurul care-l zăreşte pe observatorul Loyal (Sebastian Lupu) ascuns între două lumi şi care coboară în mijlocul lor doar atunci când se dezvăluie mârşăvia.

Un spectacol viu în care, accentuând la maxim caracterele, Vlad Trifaş pune la încercare în diferite feluri actorii: ochiul lăptos al lui Tartuffe, piciorul de lemn al servitoarei Dorine, solo-ul drăcesc de ciocănele al lui Orgon sau postura de statuie vivantă a lui Loyal.

Sunt multe personaje principale jucate admirabil în acest spectacol care a provocat aplauze la scenă deschisă şi ovaţii la final. După spectacolele din 19 şi 20 septembrie, cei care au ratat premiera o pot vedea pe 6 şi 31 octombrie, la Sala Mare a Teatrului Regina Maria.

[eadvert]