Începând de joi seara, timp de trei zile, trei cariaturişti surprind pe coala de desen expresiile orădenilor care trec pragul grădinii Casei Darvas – La Roche sau traversează doar str. Libertății, în proximitatea Casei Darvas. Evenimentul se intitulează „Caricaturi pe loc” şi se desfăşoară în perioada 20-22 iulie, între orele 19:00- 21:00, cu intrare liberă. Artiștii Marian Avramescu, lt.col. (rtg) Cristinel Vecerdea – Criv şi Gabriel Rusu realizează pe loc caricaturi celor care vor să rămână cu o amintire frumoasă. Proiectul este susținut de Oradea Heritage.

[eadvert]

Marian Avramescu are peste 100 de premii naționale și internaționale. A debutat cu grafică de presă, fiind colaborator al multor ziare și reviste de la noi și de peste hotare. A studiat pictură în atelierul lui Sterfi (pictor modernist, conferențiar al Institutului Nicolae Grigorescu). Albumul său, „Cum mă vezi şi cum te văd”, cuprinzând 101 portrete, de la Patriarhul Teoctist şi Regele Mihai, până la cei mai importanţi bancheri, ziarişti, oameni de cultură, a fost premiat de Clubul Român de Presă.

Lt.col. (rtg) Cristinel Vecerdea – Criv este absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu’’ din Sibiu. A debutat în caricatură în 1979, la Salonul Republican al Umorului „Apollo” din Tg. Mureş. Cristi Vecerdea este singurul artist de gen cunoscut ca şi „caricaturist de front”. El a fost în zone de conflict precum Bosnia sau Afganistan. Artistul a câștigat peste 80 de premii naționale și internaționale.

 

Gabriel Rusu este absolvent al Universității de Arte din Târgu Mureș și membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Federation of Cartoonists Organizations. Are lucrări publicate în albume, cataloage, ziare și reviste din țările în care a participat la saloanele internaționale de caricatură: Italia, Portugalia, Germania, Slovacia, Polonia, Turcia, Macedonia, Suedia, Bulgaria, Muntenegru, Azerbaidjan, Siria, Iran, China, India, Coreea de sud, S.U.A. Graficianul a obținut mai multe premii atât în țară, cât și în străinătate.

– De unde pornește o caricatură, ce surprinde mai întâi?

Marian Avramescu: Fiecare persoană are nişte caracteristici, ceva specific pe care privitorul obişnuit nu le vede, dar caricaturistul le vede, le decupează imediat. Ochii sunt cei care reprezintă cel mai bine persoana respectivă. Caricatura poate fi făcută perfect, dar dacă ochii nu sunt corespunzători… Şi de acolo vine şi expresia chipului, care poate să aducă ideea unei stări de veselie, de tristeţe, de bucurie.. Fiecare persoană are ceva specific: faţa mai rotunjoară sau mai prelungă, ochii mai apropiaţi sau mai depărtaţi. Toate aceste elemente trebuie speculate. Dacă ochii sunt apropiaţi, caricaturistul îi duce şi mai aproape de rădăcina nasului, iar dacă sunt mai depărtaţi, îi duce mai spre exteriorul feţei, şi nu îşi pierde calitatea de a reprezenta persoana respectivă. O gură mare va fi şi mai mare, un nas mic va fi şi mai mic. În caricatură, chiar deformând nişte lucruri, persoana se recunoaşte. Dacă nu se recunoaşte, cei din jur o recunosc.

lt.col. (rtg) Cristinel Vecerdea – Cri: Caut elementul caracteristic fiecărui personaj. Fiecare personaj ascunde de fapt o caricatură. Caricatura este făcută, dar trebuie descoperită. Natura nu ne-a făcut perfecţi, ne-a dat câte ceva deosebit pentru fiecare. Acest lucru, în viziunea mea, este o caricatură. Dacă ar fi totul perfect, caricatura n-ar mai exista.

Gabriel Rusu: Ochii persoanei sunt relevanţi. Dacă reuşeşti să îi surprinzi, reuşita portretului e aproape sigură.

– Care fizionomii, expresii faciale, vi se par mai ofertante?

Marian Avramescu: Cele ale adulţilor care au ceva specific. Copii sunt foarte greu de caricaturizat şi duce mai degrabă spre ideea de portret. Şi asta pentru că toţi sunt frumuşei, rotunjori, şi nici ei nu se simt bine atunci când îi caricaturizezi. Persoanele adulte şi bătrânii sunt foarte expresivi. Cei pe care îi deformează timpul, vremea, sunt modele excelente de caricaturizat.

lt.col. (rtg) Cristinel Vecerdea – Cri: În general oamenii care au ceva deosebit în privire şi în gestul zâmbetului. Îmi place să fac oamenii zâmbind. Fiecare zâmbeşte în mod caracteristic.

Gabriel Rusu: Feţele ridate. De obicei persoanele mult mai în vârstă sunt mai ofertante, mai tentante. Dar şi persoanele care au anumite caracteristici evidente, nasul mare, coroiat, gura mai nu ştiu cum, ochii mai mari… Şi ridurile de expresie sunt clare. Copiii sunt mai greu de portretizat, se mişcă, se agită, sunt mai dinamici.

– Ce personalitate a cărei caricatură aţi realizat-o v-a rămas în mod deosebit în minte, şi de ce?

Marian Avramescu: Pe Toma Caragiu l-am caricaturizat după fotografie. Are trăsăturile lui specifice, şi anume nasul mare, lung şi ascuţit, părul creţ, expresia permanentă a ochilor actorului… Pe actorul Mitică Popescu l-am desenat după ce a decedat, Dumnezeu să-l odihnească. Ţiriac, cu mustăţile şi ochelarii…

lt.col. (rtg) Cristinel Vecerdea – Cri: Au fost multe personalităţi, dar nu am descoperit încă acel personaj care să mă uimească. Tot aştept să vină.

Gabriel Rusu: Nu cred că mi-a rămas niciuna mai mult în minte. Am desenat persoane politice sau din artă. Le-am desenat cumva cu drag, cu plăcere şi cu bucurie. Nu am persoane sau desene care să îmi fie mai dragi decât altele.

– Cum aţi defini caricatura?

Marian Avramescu: Eu fiind caricaturist de presă, am tot colaborat cu televiziunea, iar acum sunt caricaturist la Academia Caţavencu, o consider şi o armă, şi-o artă. O armă pentru că poţi să transpui prin ea anumite stări ale tale în funcţie de ceea ce simţi în raport cu ce se întâmplă în jurul tău în politică, în social… E o formă prin care poţi să îţi exprimi chiar nişte frustrări, nemulţumiri, şi asta la modul soft, fără să lezezi foarte tare. Bine, personalităţile politice se simt cam ofuscate în momentul în care sunt băgate în seamă de maniera asta. Preferă să fie doar lăudate. Dar trebuie să îi tragem de mânecă din când în când, să ştie când au mai derapat.

lt.col. (rtg) Cristinel Vecerdea – Cri: E greu de definit caricatura. În viziunea mea, caricatura este arta renegată a realităţii, pentru că la noi cariatura nu este considerată artă. Am fost obişnuiţi, cei care am trăit şi în epoca apusă, caricatura să fie doar o sperietoare, folosită pentru a satiriza anumite metehne. Dar, de fapt, caricatura a fost înţeleasă greşit. Când cineva vorbeşte de caricatură, trebuie să te gândeşti la fizionomia omului. Noi foloseam expresia „caricatură” doar pentru desenele de la gazeta de perete. Dar acelea erau desene satirice. În caricatură poţi să scoţi un personaj în „n” ipostaze. Ideea este să nimereşti caracterul. Fieare are un caracter aparte.

Gabriel Rusu: Caricatură, în limba engleză, se referă doar la fizionomii, la feţe. Occidentalii îi spun „cartoon”. La noi, caricatura e şi portret, ceea ce facem noi aici, dar şi desenul de presă sau caricatura de şevalet, de expoziţie, are nu înseamnă neapărat un portret, ci o idee, o poveste, o metaforă desenată. Caricaturii, în genere, îi putem spune „surâsul trist al realităţii”.