Proiectul „Artiști în temnițele comuniste”, finanţat de Ministerul Culturii şi găzduit de postmodernism.ro, aduce în atenție profile de artiști și artiste care au suferit în temnițele comuniste. În spațiul public s-a dezbătut și publicat până acum în diferite forme publicistice și mediatice mai ales despre experiențele carcerale ale elitelor politice, religioase, culturale, dar prea puţin ale celor din zonele artelor plastice.
Proiectul „Artiști în temnițele comuniste” conține peste 150 profile de artiști și artiste care au suferit în temnițele comuniste, însoţite de cinci clipuri video documentare despre aceștia. „Contribuția documentară a acestui proiect este necesară pentru mai buna înțelegere și cercetare sistematică a represiunii regimului comunist în zona artistică. Experiențele carcerale ale unor biografii artistice individuale vor nuanța totodată și termenii opoziție, rezistență prin cultură, disidență, utilizați în zona artistică. Documentele obținute prin consultarea fișelor penale sunt puse la dispoziția publicului în cadrul proiectului Artiști în temnițele comuniste în scopuri de informare, documentare și cercetare. PostModernism Museum se opune promovării cultului criminalilor de război și al membrilor mișcărilor fasciste”, se arată în prezentarea proiectului, a cărui parteneri sunt: Muzeul Ororilor Comunismului în România (MOCR), Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), Revista Memoria şi Modernism.ro.
„Pe mine mă apăra Dumenzeu”
În proiectul „Artiști în temnițele comuniste” se regăsesc şi profilele a trei artişti bihoreni. Primul menţionat este sculptorul Moţu Nistor, născut pe 24 august 1915 în Sititelic, un sat în comuna Husasău de Tinca. Acesta a fost arestat la 21 august 1958 pentru activitate într-o grupare legionară. Prin sentinţa nr.137/1959 a Tribunalului Militar Cluj, a fost condamnat la 22 ani muncă silnică. A fost pus în libertate la 30 iulie1964 prin Decretul nr.411/1964. Sursa datelor: ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. D 000018, f. 103.
La 25 de ani, în 1940, Moţu Nistor a fost recrutat in Regimentul 86, în Şcoala Militară de la Ploieşti, şi trimis pe linia Oradea – Satu Mare – Arad. „Am facut războiul pentru ţară, nu pentru mine; pe mine mă apăra Dumnezeu”, mărturisea artistul în 2004 pentru Jurnalul.ro.
După câteva luni, a fost trimis la Tileag şi pus să răspundă de sectorul militar de Vest, de la râul Barcului până la comuna Otomeni, foarte aproape de Ungaria. A ajuns aghiotantul batalionului 1. Militarii nu aveau voie sa citeasca ziare, spunea el, de aceea au aflat foarte târziu de cedarea Ardealului. Au primit ordin sa paraseasca zona şi la 31 august s-a organizat o coloană de retragere a trupelor din Zona fortificată de Vest. Soldaţii au mers pe cai 40 de kilometri până la Oradea.
Moţu Nistor s-a oprit la Ceica, unde a refuzat să depună jurământul pentru ţară. „Mi-era ruşine, eram refugiat. Nu puteam să cred că se cedase Ardealul”, a mărturisit artisul pentru jurnalul.ro. După revenirea legionară, Antonescu a emis un Plebiscit prin care cerea populaţiei să-l accepte pe el ca şef de stat. Doar 140 de persoane au votat atunci împotriva acestui act, printre care şi Moţu Nistor. „Pe hârtie scria «prietenie cu Germania», şi eu nu eram de acord”.
În iulie 1942 s-a dus la Odessa, cu „trenul morţii”, care ducea soldaţii la război. „Plângeau soldaţii că se duc la moarte”. Moţu a primit ordin să fortifice oraşul. La 20 martie 1943, Moţu Nistor a fost avansat la gradul de locotenent şi trimis pe linia I a frontului, în Lunca Siretului. La 23 august 1944 s-a trezit pe linia frontului doar cu 200 de solaţi pe care îi avea sub comandă şi a trebuit să organizeze retragerea, pentru că superiorii se retrăsesera fără să anunte.
Nu l-a trădat pe Pătrăşcanu
După război, a absolvit în 1945 Academia de Belle-Arte din Bucureşti, la profesorii Oscar Han şi Ion Lucian Murnu. „Sculptura sa se situează într-o descendenţă realist-clasicizantă. A
desfăşurat activitate pedagogică la mai multe instituţii din Cluj precum Şcoala de Arte, Şcoala Medie de Arte Plastice şi Decorative, Liceul Pedagogic. Printre elevii săi se numără sculptorul Maxim Dumitraş. A lucrat ca ceramist în industria porţelanului.” (Dicţionarul sculptorilor din România: secolele XIX-XX / Bucureşti : Editura Academiei Române, 2011-2012)
Moţu Nistor s-a înscris în Partidul Social Democrat (PSD) la 1 mai 1945. Titel Petrescu, preşedintele partidului, l-a numit secretar general judeţean la Cluj. L-a cunoscut pe Lucreţiu Pătrăşcanu, care era Ministrul Justiţiei.
Într-o zi l-a sunat Gheorghiu-Dej şi i-a oferit orice funcţie îşi dorea în PCR, dacă semna o declaraţie cum că Pătrăşcanu ar fi fost spion american. „Am refuzat, am zis ca nu stiu nimic. M-am gandit: de ce sa mă pun eu rău cu americanii şi cu englezii pentru tâmpitul de Gheorghiu-Dej?”, a mărturisit pentru jurnal.ro artistul.
După doi ani, în 1958, de Sfântul Ilie, a fost arestat şi condamnat la 22 de ani de muncă silnică pentru agitaţie împotriva regimului comunist. A fost închis la Aiud şi Gherla. Pentru că era sculptor, a fost pus să căptuşească sobe în fabrică. Echipa de şamotă era formata din poetul Ion Caraion, Mihai Poienaru, directorul Institutului român al oţelului, nepotul lui Lucian Blaga şi şeful tehnic al portului Constanta, Vasile Arama. A ieşit din închisoare în iunie 1964, cu 40 de kilograme mai slab. S-a întors la soţia sa Elisabeta şi la băiatul în vârstă de şapte ani. S-a angajat la Fabrica de Porţelan din Cluj, apoi a fost profesor la Liceul de Arte din Cluj. S-a pensionat in 1977, dupa 42 de ani de muncă. Până la Revoluţie a fost urmărit în permanenţă. Moţu Nistor s-a stins din viaţă în 2004, la aproape 90 de ani.
Pentru „agitaţie” sau „crime de război”
Alţi doi artişti bihoreni se regăsesc pe lista proiectului „Artiști în temnițele comuniste” însă fişele lor nu conţin prea multe informaţii. Pictorul Lepizsan Carol, născut pe 16 septembrie 1929 la Oradea, a fost arestat în 21 septembrie 1960 pentru agitaţie. Prin sentinţa nr.363/23.XII.1960 a Tribunalului Militar Timișoara a fost condamnat la 5 ani închisoare corecţională. A fost pus în libertate la 16 ianuarie 1963 prin Decretul nr.5/1963. (sursa: ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. D 000018, f. 96).
Cel de al treilea artist bihorean este pictorul Laszlo Iuliu (Gyula), născut în 14 noiembrie 1912, în Oradea. A fost arestat pe 14 noiembrie 1947 pentru crime de război. Prin sentinţa nr.1427/1947 a Curţii Cluj a fost condamnat la 20 ani muncă silnică. A fost pus în libertate la 23 decembrie 1955 prin Decretul nr.421/1955.(sursa: ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. D 000018, ff. 25, 95.). Întreaga listă a celor 150 de artişti încarceraţi se regăseşte pe postmodernism.ro, o campanie culturală de informare şi conştientizare.
Trimite articolul
XE usor de banuit. Primul a participat la manifestatii de sprijin pentru revolutia din 1956 din Ungaria (sau alte manifestari de simpatie). Al doilea a colaborat cu regimul horthyst intrun mod destul de agresiv daca a fost incadrat la crime impotriva umanitatii. Totusi ceva extrem de grav nu a comis, de vreme ce a fost gratiat.
Dar Nicu Papp din Beius ? Prizonier cativa ani la rusi, apoi detinut politic dupa intoarcere “acasa”. Unul dintre cei mai importanti picrori bihoreni !
-
Buna ziua domnule Dorin Valeriu. Multumim pentru mentionare domnului Nicu Papp. Daca ati avea materiale documentare sau ne-ati putea directiona catre familia artistului am aprecia foarte mult. Toate cele bune, Oana Nasui, info at postmodernism.ro