Expoziţia de artă contemporană „Nomad în ţara nimănui” s-a deschis marţi seara la Galerii de Artă-Reperaj. Cetate Oradea. Oranizată de Uniunea Artiştilor Plastici din România – Filiala Oradea, expoziţia a fost curatoriată de Vioara Bara şi prezentată de criticul şi istoricul de artă dr. Ramona Novicov.

[eadvert]

Au expus artiștii: Mariana Achim, Adrian Androne, Dorina Andrei Aldea, Petru Bara, Vioara Bara, Thomas Becket, Rudolf Constantin Bone, Cristian Ciubotaru, Liana Corb, Diana Maria David, Daniel Dan, Cristina Deres, Simona Derecichei, Eva Dolha, Tudor Frâncu, Imre Juhasz, Gabriela Diana Bohnstedt Gavrilas, Dorel Găina, Adi Judea, Judit Egyed, Vasile Kin, Ioana Klein, Andrea Kosma, Andrea Kovacs, Dana Martinov, Terez Matza, Andreea-Anamaria Meza, Dan Mircea, Roxana Netea, Monica Nechita, Nada Panait, Ovidiu Pascu, Radu Pământ, Adrian Peter, Claudia Peter, Eugen Ionel Petri, Ioan Augustin Pop, Isabella Osana Popescu, Anca Punct, Eliza Racz, Unu-q Sapro, Vasilica Roman, Horea Sălăgean, Ovidiu Sălăgean, Vasile Sârb, Fany Singer, Marcel Slezinger, Teofil Ştiop, Doina Tătar, Gheorghe Tirla, Radu Tîrnovean, Marius Vesa, Daniel Vlad.

Conceptul expoziţiei este o temă provocatoare care atinge o parte sensibilă a ficăruia. Condiţia de nomad în ţara nimănui presupune înstrăinare, însingurare, sentimentul de apartenenţă la o lume globalizată în care reperele sunt în continuă schimbare, chiar degradare, dar şi adaptare, deschidere spre diversitate.

„La no man’s land m-am gândit ca tărâm metaforic al acelei fâşii a nimănui care desparte de obicei două ţări care au ajuns să fie beligerante. Avem cu toţii acest sentiment că acest no man’s land se extinde în toată lumea. Trăim nişte vremuri din ce în ce mai acute, accelerat mergem către un stres tot mai adânc de a fi într-o lume globalizată cu avantajele ei, dar în care ne trezim tot mai speriaţi. O lume care se precipită cu o repeziciune uluitoare către un no man’s land al tuturor şi al nimănui”, spune criticul de artă dr. Ramona Novicov, care apreciază că tema expoziţiei a fost una generoasă pentru orice plastician.

Sunt multe exprimări plastice care ating esenţa temei propuse. O lume de deşeuri, de resturi, în antiteză cu o lume în sărbătoare, în care de multe ori ne prefacem că totul este bine. „Trăim pe o graniţă foarte îngustă pe care trebuie să o gestionăm de urgenţă, pentru că nu mai avem foarte mult timp să medităm”, încheie Ramona Novicov.

Curatorul Vioara Bara aminteşte că într-o lume plină de frontiere există oameni cu suflete peregrine ale căror călătorii nu au o destinaţie precisă sau un adăpost stabil.

„Aceşti nomazi moderni, adică nomazi în Ţara Nimănui, îşi găsesc calea într-o existenţă fără rădăcini permanente. Ei călătoresc în căutarea aventurii şi a experineţelor unice, în locuri îndepărate şi necunoscute. Viaţa unui nomad în Ţara Nimănui este marcată de libertatea de a se mişca într-un mod neîngrădit, nu se simte legat de un singur loc sau de tradiţiile stricte ale unei comunităţi. În schimb, el adoptă cu uşurinţă schimbările şi se adaptează la diferite culturi şi medii. Cu bagaje uşoare şi inimile deschise, nomazii în Ţara Nimănui experimentează o varietate de moduri de viaţă şi îşi extind înţelegerea asupra diversităţii vieţii”, punctează Vioara Bara.

Parcurgând expoziţia, descoperi nomazii printre ruine, abisul din Ţara Nimănui, rătăcitorii printre nisipurile uitării, pierduţii în tranziţie, în lumi paralele, sau prima bucurie după ultima tristeţe. Lucrările expuse prezintă diferite modalităţi de exprimare plastică. Fie că e vorba de ulei pe pânză, pictură pe sticlă, în tehnică mixtă, acryl sau serigrafie pe pânză, sculptură sau instalaţie, fiecare artist oferă o persepctivă personală asupra „nomadului nimănui, casa nimănui, ţara nimănui”…