Evenimentul organizat de Asociaţia Internațională „Euro Foto Art” (AIEFA), în parteneriat cu Summit Agro România, sub auspiciile Federației Internaționale de Artă Fotografică s-a înscris în cadrul Festivalului Internațional „Carol Pop de Szathmári – Szathmári Pap Károly”. Pe simezele Galeriei „Euro Foto Art”, Centru Expozițional FIAP Oradea – România, din cadrul Muzeului Orașului Oradea sunt expuse 72 de fotografii alb-negru ale reputatului artist fotograf japonez. Imaginile au fost realizate în urmă cu câteva decenii, majoritatea pe filme analog, cu ocazia deplasărilor efectuate în Maramureş. Expoziția va rămâne la dispoziția publicului până în 17 februarie.

Kosei Miya este etnolog, sociolog și artist fotograf. A studiat literatura, arta, istoria, etnologia, sociologia şi a publicat o mulţime de cărţi şi lucrări documentare. A ajuns în Maramureş în anul 1965. De atunci, de 57 de ani, a călătorit în România de peste 200 de ori.

 

Gazdă din partea muzeului, istoricul Cristina Puşcaş a făcut la vernisaj o scurtă prezentare a artistului fotograf Kosey Miya, după care, artistul fotograf Ștefan Tóth István AFIAP, ESFIAP, președintele AIEFA, a vorbit despre expoziţia pe care a curatoriat-o.

„Pentru mine, în calitate de curator, pregătirea expoziției a însemnat o provocare artistică. Mi-a revenit onoarea să aleg din sute de imagini, fotografiate în mare parte pe film analog, un număr de 72 de fotografii pe care le-am transformat în imagini alb-negru, şi care reprezintă o lume de vis a României, Maramureşul”, a spus Ștefan Tóth , care la final i-a înmânat artistului fotograf japonez Certificatul de patronaj al asociației internaționale.

Supriza evenimentului au fost chirurgul Traian-Adrian Dușe cu soţia, care au venit îmbrăcaţi în port popular. Momentele muzicale ale vernisajului au fost oferite la violă de către artistul Thurzó Sándor József, care a interpretat compoziții japoneze.

Kosey Miya a mărturisit la vernisaj că nu există zi să nu se gândească la maramureșenii care i-au cucerit inima. La finalul evenimentului, artistul fotograf japonez ne-a povestit în exclusivitate, în româneşte, câteva detalii ale călătoriilor sale în România.

– În anul în care aţi venit pentru prima dată în România aţi ajuns şi în Oradea, după o întâmplare nefericită în trenul spre Budapesta. Vă mai amintiţi povestea?

Kosey Miya: Prima dată am stat trei săptămâni la Bucureşti timp în care m-a împrietenit cu foarte mulţi români, toţi foarte amabili. Apoi m-am hotărât să merg prin ţară pentru că mulţi mă invitau să stau la ei acasă la Craiova, Piteşti, Timişoara, Arad sau Oradea. La Oradea m-am gândit să merg la institut, unde sunt profesori care vorbesc limba engleză. Aşa m-am împrietenit cu profesorul Steer (n.r. – tatăl vedetei TV Olivia Steer). Întâmplarea de care mă întrebaţi a avut loc în trenul de la Oradea la Cluj. Mi s-au furat toate bagajele, inclusiv aparatul de fotografiat. Nu am mai recuperat nimic.

– Dar nu v-aţi supărat, şi aţi continuat să veniţi în România.

Kosey Miya: Da! A fost doar o întâmplare. Eu îi iubesc tare pe români. Atunci am rămas fără niciun ban. Am coborât din tren, şi era noapte, întuneric. Am dat de o casă unde era aprinsă lumina. Am bătut la fereastră şi oamenii m-au invitat în casă şi m-au cazat. La Cluj am cunoscut un alt profesor care vorbea limba engleză, şi care a adunat bani, vreo 400 de lei, ca să pot să ajung la ambasada japoneză.

– Aţi fost de mai multe ori în Oradea, v-aţi făcut prieteni. Cum de abia acum sunteţi la prima expoziţie aici?

Kosey Miya: Am fost de foarte multe ori la Oradea. Cel mai mult mi-a plăcut să discut cu profesorul Steer, pe care l-am şi invitat în Japonia, la fel şi pe fetele lui, Lavinia şi Olivia. Sunt la prima expoziţie în Oradea după atâţia ani pentru că până acum nimeni nu m-a invitat să expun aici. Am avut expoziţii doar la Bucureşti, Sibiu şi Sighetul Marmaţiei.

– Aţi spus la un moment dat că vă consideraţi „romaniac”. Ce v-a plăcut cel mai mult la românii pe care i-aţi întâlnit?

Kosey Miya: Îmi place tot la români. Sunt primitori, deschişi, te primesc în casă. Aşa ceva în Japonia nu se întâmplă, japonezii sunt oameni reci, la fel ca nemţii sau suedezii. Îmi place muzica populară românească. Dar am ascultat şi George Enescu, Ciprian Porumbescu. Am şi scris o carte în limba japoneză despre muzica românească. Am citit şi foarte multă literatură română. Am citit toate cărţile lui Mircea Eliade traduse în limba japoneză, am citit şi Constantin Noica, Emil Cioran dar şi Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu. M-a influenţat mult literatura română.

– Care vă sunt locurile preferate din România?

Kosey Miya: Poienile Izei este un loc foarte frumos. Oamenii sunt foarte uniţi şi foarte primitori, fiecare te invită în casă şi îţi pune pe masă mâncare şi băutură.

– Ce v-a impresionat cel mai mult din obiceiurile şi tradiţiile româneşti?

Kosey Miya: Cel mai mult m-a impresionat obiceiul din zona Maramureşului numit „nunta mortului”, care asociază înmormântarea cu căsătoria, obicei pe care mi l-am notat cum se desfăşoară. E interesant cum mortul vorbeşte prin vocea preotului. Este incredibil!

– Aveţi o mâncare preferată românească?

Kosey Miya: Toate îmi plac! Îmi plac mult ciorba, supa de tăiţei şi ardeii copţi. Odată eram în tren, şi era sezonul vinului. Oamenii erau în compartiment cu damigeana de vin şi m-au servit şi pe mine. Apoi mi-au spus să cobor împreună cu ei, să merg la ei acasă. Am ajuns la ei, am continuat să bem vin şi am început să cântăm muzică populară românească şi sârbească. Am stat la ei trei zile.

– Sunteţi un ambasador al României prin expoziţiile pe care le-aţi prezentat la Viena, la Paris… Care sunt impresiile celor care vă văd fotografiile realizate în România?

Kosey Miya: Vizitatorii au apreciat foarte mult imaginile din România. La Paris am expus la Musée de l’Homme. Expoziţia trebuia să rămână deschisă doar trei luni, dar m-au rugat să o prelungim şi până la urmă a rămas la muzeu unsprezece luni. A avut mare succes, a avut un milion de vizitatori.

– Cum e România de după Revoluţie faţă de cea de dinainte de 1989?

Kosey Miya: Asta este o întrebare foarte interesantă. Ceva s-a schimbat, dar multe nu s-au schimbat. Nu s-au schimbat oamenii. Au rămas la fel de prietenoşi şi de amabili. Am fost peste tot prin Europa, în afară de Islanda. Dar eu îi iubesc doar pe români. Faţă de ceilalţi europeni, care sunt distanţi, românii sunt oameni calzi. În luna mai am să mă întorc cu turişti să le arat România, să le arat Oradea.