Pe frumoasele lui Radu Pământ le recunoşti uşor. Sunt senzuale, expresive, iar rotunjimile lor sunt puse în evidenţă prin lumini şi umbre diafane. Sunt în acelaşi timp şi inocente şi provocatoare, şi îngeri şi demoni, şi ferme dar şi fără apărare. Le regăseşti evlavioase, pupând moaşte, sau le descoperi dezinvolte, fără regrete. În plus, tablourile lui Radu surprind şi prin ramele deosebite ce se întrepătrund cu imaginea pictată, o prelungire a ei, ca o tentativă de evadare din imaginar în real. Fie că sunt rame at nouveau sau pur şi simplu şipci vechi, brăzdate de timp, ele întregesc picturile dând o notă personală tablourilor. „Rama potrivită poate să ridice foarte mult valoarea unei lucrări”, subliniază artistul.

Frumoasele sunt expuse privitorilor pe pereţii coridorului Galeriilor de Artă – Reperaj din Cetate, acolo unde Radu Pământ şi-a mutat o lună sau două atelierul. Cei care trec pragul galeriilor îl găsesc pictând în timp ce ascultă în surdină muzică. Zâmbind, răspunde cu sinceritate celor ce întreabă curioşi detalii legate de Frumoase, sau de picturile aflate în lucru.

După ce şi-a etalat în două expoziţii personale intitulate „Frumoase şi Bestii” atât formele apetisante de femei pictate cât şi spectaculoşii hibrizi combinaţi din specii de animale, transformaţi în lucrări de artă, artistul plastic prezintă acum doar Frumoasele, de la portrete compoziţionale, la seminuduri şi chiar nuduri. Ele predomină pereţii albi ai galeriei, dar mai apare expus privirilor şi câte un prădător combinat cu o cornută înfăţişând figura grotescă a unui politician întruchipat.

[eadvert]

Efecte de lumini, umbre şi culori

Trei tablouri de aceeaşi dimensiune sunt portrete compoziţionale „surori”, spune Radu. Cobaltul ochilor dă irizaţii înşelătoare. Folosind şi acriluri fosforescente în tehnică mixtă, lumina este jucător esenţial în picturile artistului, oferind din unghiul bun imaginea corectă. „Sunt substanţe sau pigmenţi care chiar dacă nu au neapărat compatibilitate, când se întâlnesc reacţionează între ele şi dau efecte deosebite”, spune Radu, care mărturiseşte că aceste efecte le-a descoperit în mulţi ani de experimente. Îşi aminteşte şi de o tehnică a „crăpăturilor controlate”, pe care o folosea şi artistul plastic Jakobovits Miklós, soţul ceramistei Marta Jakobovits la care de mic Radu mergea la ore de desen.

Cea mai veche lucrare expusă este realizată în 2012, cele mai noi fiind de anul acesta. Câteva au apărut în expoziţii colective, cum e „Surâsul” din „Nomad în ţara nimănui” sau „Ukrainian Angel” din „Salva Ukraina”. De unele lucrări nu vrea să se despartă. Ele vor rămâne mereu în colecţia personală, cum sunt „Goddess II” sau „Goblin”. „Investesc în mine”, spune Radu despre picturile sale cu ale căror nume deseori se joacă: „Rezervart”, „ICONgnito”, „VIS(a vis)”, „Contre Jour(ney)”…

Lui Radu îi place de multe ori să picteze stratificat. Pune un strat de culoare, îl lasă să se usuce, după care pune un nou strat. O pictură la care a lucrat timp de o lună cu 12-14 straturi de vopsea în ulei este „Goblin”, expusă ulterior în expoziţia colectivă „Balade despre sfârşitul lumii”, la Reperaj. A început-o în galerie şi a terminat-o de curând tot acolo, spunând că în profunzime va fi uscată probabil doar peste vreo trei ani şi jumătate. Chiar şi tubul de culoare, „izvorul” personajului, este înglobat în pictură. O ramă masivă de mahon cu un mic mascaron de cupru încadrează goblinul. „E duhul tubului de vopsea”, spune Radu Pământ.

Până când Frumoasele vor fi expuse la intrarea în Galerii de Artă-Reperaj, orădenii vor putea pătrunde şi în atelierul improvizat în capătul coridorului pentru a fi părtaşi la un moment al creaţiei, având şi ocazia de a afla de la artist detalii legate de tehnici, culori sau muze.