Şeful DNA Oradea a exemplificat cu un simplu agent de poliţie de frontieră care în doi ani şi-a cumpărat şase garsoniere şi un apartament, în timp ce toată familia lui s-a dotat cu autoturisme străine, deşi părinţii săi nu aveau nici măcar carnet auto.
Un alt caz a fost al unui subcomisar care timp de doi ani nu s-a atins de cardul pe care îi intra salariul. „Evident că acest ofiţer nu a trăit cu aer”, observa ironic, în faţa ziariştilor, procurorul Moldovan.
Împrumut de ochii lumii
Un indiciu valoros pentru anchetatorii anticorupţie era discrepanţa constatată de DGA între averile suspecţilor şi veniturile lor.
„Controlul DGA e formal în prima etapă. Dar dacă poliţistul X are la CF o casă nedeclarată, se sesizează automat Comisia de verificare a averilor. Dacă frontieristul corupt apelează la un om de paie pe numele căruia e trecută locuinţa la CF, apare însă deseori numele proprietarului real pe facturile la apă, curent sau impozite.
Unii poliţişti cumpără pe credit bancar o locuinţă pentru ca să apară ipoteca pe declaraţia de avere, dar după câteva zile o achită integral”, a dezvăluit Moldovan câteva din metodele de disimulare a averii, precizând totodată că pentru unii dintre frontieriştii inculpaţi, DNA Oradea a cerut sechestru asigurator pe avere.
O practică dificil de contrat de anchetatorii anticorupţie este investirea banilor negri în bunurile imobile ale părinţilor, care nu apar obligatoriu în declaraţiile de avere, dar care le revin apoi tot lor ca moştenire sau donaţie.
Cristian Horgos
Citiți principiile noastre de moderare aici!