Cu prilejul unei conferinţe susţinute la Oradea, Nicolae Dărămuş ne-a onorat cu vizita în redacţia J.b. prilej de care am profitat pentru a ne acorda un interviu. Momentul care i-a schimbat viaţa a fost acela în care a avut sub protecţie nişte pui de urşi şi nişte pui de lupi, rămaşi orfani. Până în acel moment, Nicolae Dărămuş a fost, la rândul lui vânător. După lecţia despre bine şi rău primită chiar de la puii de lup a decis să renunţe şi la medicină şi la armă. Azi, practică doar ceea ce numeşte „medicina Terrei”, ecologia, iar ca armă foloseşte doar aparatul de fotografiat. Ca practicant al eco-artei, Dărămuş speră ca şi în România să se impună manifestări de genul primului concurs de proză ecologică la care a participat în Franţa.
Cetăţeanul-ecologic
„Acolo era de fapt un târg ecologic, era o manifestare de proporţii, am descoperit pictori de natură, zece dintre cei mai mari scriitori care vehiculează mesaj ecologist, sculptori cu mesaj pro-natură. Există acolo, pe lângă un sector de artă foarte angajată, nişte oameni foarte agitaţi din punct de vedere civic, care intervin în congres pentru a face cunoscut mesajul ecologist, care bat la uşi de miniştri, o piaţă care consumă asemenea produse, aşa că se poate trăi din eco-artă”, susţine Dărămuş. Cheia succesului ecologiei, consideră Nicolae Dărămuş, nu e neapărat un partid ecologist, care să lucreze la vedere în elaborarea legilor, să organizeze proteste, să făurească zone protejate, ci să nu facem o separaţie între ecologie şi propria profesie. „Putem fi şi medici şi jurişti, dar nu trebuie să facem separaţie şi este chiar periculos să facem disjuncţie între profesia de bază şi a fi ecologist. Lucrurile merg bine acolo unde e cetăţeanul-ecologic”.
Proprietarii lupilor
Abordând apoi alte capitole, ecologistul spune că grădinile zoologice nu îşi justifică existenţa nici din punctul de vedere al bazei de studiu invocată de unităţile de învăţământ. Singura raţiune a unor astfel de amplasamente este refacerea habitatului pentru speciile aflate pe cale de dispariţie ţinute acolo pentru reproducţie. Aceasta, cu toate că nu întotdeauna animalele care au crescut în captivitate se adaptează în sălbăticie. Dărămuş consideră că este greşit modul în care se promovează turismul în acest moment, cât şi faptul „că unii oameni au devenit proprietari peste păduri şi acum cred că sunt şi proprietarii urşilor, ai lupilor, cred că sunt şi proprietarii creaţiilor lui Dumnezeu. Cred că sunt proprietarii lui Dumnezeu. Aceşti oameni când văd un urs, un cerb văd numai vânători cu străinii, văd numai bani din care să-şi cumpere o maşină”. În aceeaşi termeni a vorbit fostul vânător despre vânătoarea organizată an de an la Balc acolo unde între două focuri de armă fac afaceri unii dintre cei mai potenţi oameni ai lumii din punct de vedere financiar. „Acolo e o cultură de mistreţi, ceea ce e preferabil decât să dai iama în ceea ce provine din sporul natural, din darul lui Dumnezeu. Ceea ce se întâmplă acolo e îngrijorător fiindcă aspectul acesta al cruzimii nu pare ostoit. Animalele sunt hăcuite neîndemânatic, unele sunt doar rănite. În spaţiul acela închis e de fapt un bordel cinegetic, e o făcătură cinegetică. Vin acolo nişte amatori, pătimaşi, care ucid până obosesc după ce au ajuns până acolo cu maşinile şi sunt depuşi ca nişte păpuşi în fond. Tabloul vânătorii este ceea ce îl satisface, însă nu trebuie să uităm că atunci când distrugi 50% din habitat, 90% din specii dispar. Iar piticii biodiversităţii dispar fără să ştim”, avertizează Nicolae Dărămuş.
Veronica Bursasiu
Citiți principiile noastre de moderare aici!