E nevoie de tenacitate, motivație, echilibru, e o manieră de a arăta că imposibilul nu există. Acești artiști găsesc echilibrul acolo unde alții cred că e imposibil de realizat. Un beiușean, Ionică Bizău, un avangardist în tot ce face, e practicant al acestei arte. Și-a antrenat mintea de când era un puști. E programator, cotat de mic unul dintre primii opt utilizatori români de StackOverflow, „un mediu unde programatorii se ajută între ei punând întrebări și răspunsuri”. A cucerit lumea Internetului în copilărie colaborând cu un japonez cunoscut ca fiind profesorul care transformă legumele în instrumente muzicale. A reușit performanța de a cânta la adevăratele bijuterii din lumea instrumentelor muzicale din marile biserici din America latină, la orgile de acolo.

[eadvert]

Acum, tânărul beiușean practică rock balancing, echilibrarea pietrelor , o artă „care constă în aranjarea pietrelor, una deasupra alteia, construind structuri care, privite de departe, par imposibile. Uneori oamenii se întreabă dacă nu cumva pietrele sunt lipite cu lipici sau dacă au vreun alt suport în spate, care nu se vede.Este o formă de meditație în care artistul se apropie de natură, implicit de Creator”, spune Ionică Bizău. Cum își alege pietrele? „ În general, prima piatră pe care o caut este cea care va sta sus. Trebuie să aibă o formă cât mai diferită față de celelalte, pentru a ieși în evidență. Uneori procesul de căutare și echilibrare poate dura peste o oră, alteori mai puțin”, explică tânărul. Există mai multe stiluri de rock balancing.

„Prefer stilul în care partea de sus a pietrei să fie mai mare, fiind susținută de o parte ascuțită, jos. Datorită poziției, acest tip de creație nu are o durată lungă de viață — se autodistruge după câteva minute, dar uneori, poate dura și câteva zile. Este o plăcere să mă întorc după o zi în același loc și să văd pietrele că sunt încă acolo, în echilibru” , spune Ionică Bizău. Fiindcă multe dintre creații se autodistrug oamenii pot să le vadă doar la scurt timp după ce au fost făcute. „O bucurie și mai mare este să văd pe alții încercând rock balancing — în special pentru copii este o activitate plăcută ce poate fi învățată foarte repede”, spune beiușeanul.

El însuși a învățat urmârind un cunosct artist în domeniu. „Acum câțiva ani am văzut un video publicat de Michael Grab, un artist profesionist de rock balancing, în care echilibra pietre într-o manieră ce părea de-a dreptul irealizabilă. Modul în care lucra la aceste adevărate opere de artă m-a motivat și pe mine să încerc să echilibrez pietre. Principiul de bază în echilibrarea unei pietre constă în aflarea a (cel puțin) trei puncte de contact și orientarea pietrei până când greutatea acesteia este distribuită potrivit. În practică, este nevoie de multă răbdare și concentrare, ori aceasta este partea frumoasă și intensă în același timp .Nu țin minte momentul exact în care am încercat prima dată să balansez pietre în acest fel, dar am continuat această activitate relaxantă, obținând rezultate din ce în ce mai interesante. Sunt departe de a mă compara cu marii artiști de rock balancing, dar sunt atât de bucuros să învăț de la ei.Sunt câteva lucruri care îmi atrag atenția când balansez pietre: echilibrul, imperfecțiunile, efemeritatea, imposibilul”, consideră Ionică Bizău.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Ionică Bizău (Johnny B.) (@ionicabizau)

Tânărul caută echilibrul nu doar în artă , ci și în viața de zi cu zi. „La fel cum echilibrăm pietrele, trebuie să avem echilibru în viața noastră. Imperfecțiunile pietrelor ne dau posibilitatea a crea o frumoasă operă de artă — nu ar fi lumea noastră un loc mai bun dacă am înțelege că fiecare om din jurul nostru duce o luptă și că în loc de a-l judeca poate ar fi mai bine să i se găsească un loc potrivit, un punct de echilibru?

Faptul că aceste structuri din pietre rămân acolo un timp relativ scurt mă duce cu gândul la faptul că, și noi suntem efemeri, mai trecători decât credem, totuși având speranța unei patrii cerești, eterne.Încercarea lucrurilor care par imposibile își are farmecul ei, și deseori satisfacția unui succes neașteptat. «Destul să vrei să crezi » — așa cum spune cântarea”, consideră Ionică Bizău. Chiar dacă sunt și contestatari ai fenomenului, cei care spun că îndepăratrea pietrelor poate duce la eroziune sau strica habitatul unor insecte, rock balancingul ajută la dezvoltarea încrederii, a creativității, cunoașterea legilor fizice, îți antrenează răbdarea și ușurința de a renunța la lucruri. Atunci când un astfel de artist vede că munca să se probușește consideră că e o provocare să o facă din nou. Artiștii spun că cel mai bun mod de a face față momentului probușirii este să vezi oportunitățile în acea situație, mai degrabă decât să pierzi timpul în dezamăgire.Ei sunt adepții a ceea ce spunea poetul persan Saadi: „toate lucrurile sunt dificile înainte ca acestea să devină ușoare”. La nivel mondial există și un campionat dedicat practicanților rock balancing-ului, în Texas, pe malul râului Llano. Competitorii de anul trecut s-au întrecut la categorii precum: „cea mai înaltă stivă de pietre”, „cel mai bun echilibrator de pietre”, „cel mai bun constructor de arcuri de pietre”, „cel maibun designer de stive de pietre”.