La Galerii de Artă-Reperaj. Cetate, Uniunea Artiștilor Plastici – Filiala Oradea a vernisat sâmbătă, 13 august, expoziția de artă contemporană „Lebăda albă, lebăda gri, lebăda neagră”. Curatorul expoziţiei a fost artistul plastic Vioara Bara, avându-l ca invitat la eveniment pe dr. Aurel Chiriac, critic și istoric de artă.

„Conceptul acestei expoziţii a pornit de la ideea de cântec de lebădă. De luni de zile ne tot ameninţă că trebuie să ieşim din galerii, să le plătim întreţinere, puţină chirie, deşi noi toţi sperăm că nu se va ajunge acolo şi că această expoziţie nu va fi ultimul cântec de lebădă. Printre cei 43 de artişti care expun avem şi 13 invitaţi din ţară la această expoziţie. Să nu uităm că am făcut şi o petiţie care a strâns 800 de semnături şi care a ajuns la Ministerul Culturii şi la Comisia de Cultură din Camera Deputaţilor, şi sperăm că nişte scrisori de susţinere din partea Guvernului o să îi îmbuneze puţin şi îşi vor da seama că este nevoie de cultură şi de aceste galerii în Oradea. La finalul vernisajului veţi vedea şi un performance despre cum se transformă o lebădă albă într-o lebădă neagră, pentru că în Oradea se pare că toate lebedele albe se transformă în lebede negre, apropo de mizeria genocidului cultural din Oradea”, a spus în cuvântul de deschidere artistul plastic Vioara Bara, preşedintele filialei orădene a UAP.

„Ceea ce se întâmplă astăzi este o realizare care generează o solidaritate a breslei, o solidaritate care de fapt se ridică împotriva modului în care cultura este privită în România, ca o Cenuşăreasă”, spune dr. Aurel Chiriac, care precizează revenind la tematică faptul că teoria lebedei negre a fost analizată într-o serie de cărţi apărute în primul deceniu al mileniului trei de către eseistul şi fiolosoful iranian Nassim Nicholas Taleb.

„Aprofundând metafora lebedei negre, care este asociată cu evenimentul neprevăzut, neaşteptat, cu impact major însă asupra evoluţiei societăţii umane la un moment dat, ajungem la convingerea că «toate evenimentele istorice importante, descoperiri ştiinţifice, evenimente istorice şi realizări artistice sunt de tip lebădă neagră, nedirijate şi improbabile». Dezvoltând ideile de mai sus ajungem la concluzia că imposibilul poate deveni posibil şi că de cele mai multe ori efectele generate de asemenea situaţii sunt greu de controlat. Desigur, conceptul filosofic care stă la baza teoriei lebedei negre este mult mai complex”, spune Aurel Chiriac.

Ce ar putea avea această teorie cu istoria culturii plastice? Şi istoria artei se supune în mare aceloraşi regului dar şi lipsei de reguli. De exemplu Claude Monet, Van Gogh, Edvard Munch, Salvador Dali, Pablo Picasso au fost un fel de lebede negre în istoria artelor plastice, aminteşte Aurel Chiriac. „Lebăda neagră aici îşi revendică apartenenţa indubitabil la aspectele de stranietate, de curăţenie, şi mult mai grav, de inutilitate atunci când vine vorba de cultură. Civilizaţia, cărând după sine dimensiuni tot mai populiste în zilele noastre, se poate însoţi de mici monstruozităţi a căror efecte negative se vor vedea doar în viitor”, mai spune acesta.

În lucrările expunse, atât artiştii tineri cât şi cei maturi sunt mişcaţi de lupta pentru o cauză. Dincolo de toate, arta este o portavoce, un strigăt al fiecărui artist faţă de tot ce degradează fiinţa umană: consumerism, sexualizarea corpului feminin, poluare, război, un circ monstruos al manipulării şi încarcerării, al falselor mode. Suntem goliţi de conţinut, superficiali, suntem în căutarea unui corp, a unor aripi care să ridice, să ne salveze. Dincolo de încolăcirea de şerpi există un licăr de speranţă, o ultimă zbatere de aripă, un cântec în zbor…

De la acuarelă pe sticlă, acril pe pânză, fotografie digitală, acryl cu foiţă de aur, la grafică, tehnică mixtă, ceramică sau video, lucrările sunt unice, reflectând „o poezie a sufletelor întristate care caută să supravieţuiască într-un univers tot mai aproape de haosul de dinaintea apocalipsei”, spune Aurel Chiriac, concluzionând că în conflictul dintre bine şi rău, chiar dacă întunericul se zbate să fie învingător, avem credinţa că întotdeauna caracterele ce sprijină o cauză dreaptă înving.

Plecând de la lucrarea sa, „UN -P.S. (În Oradea toate lebedele albe se transformă în lebede negre)” în care privitorul o descoperă pe Vioara Bara, lebăda neagră războinică în lupta cu autorităţile pentru binele artiştilor, artista Patricia Alexa alături de Ilinca Ghimbăşan a oferit un performance celor prezenţi la vernisaj. Sugerând transformarea lebedelor albe în lebede negre, a lansat în eter şi întrebări la care privitorii au fost provocaţi să răspundă: „Tu ce faci pentru comunitate?”, „Eşti lebădă neagră?”, „Ce este existenţa?”, „Te laşi să fii trezit?”.

În expoziţia „Lebăda albă, lebăda gri, lebăda neagră” expun artiştii: Adela Lia Rusu, Adi Judea, Andreea Meza, Attila Gombos, Cristina Costolaș, Dafina Buşu, Corina Nicola, Dan Mircea, Daniel Dăian, Dates Câmpeanu, Diana Drăgan Chirilă, Doina Tătar, Dorina Morna, Gabriela Diana Bohnstedt Gavrilaş, Fekete Tiberiu, Florina Silvia Iepure, Fany Singer, Găină Dorel, Ieronim Moruț, Ioana Teodora Klein, Izabella Popescu, Liviu Scripor, Marcel Slezinger, Maria Braun-Klosowski, Mariana Achim, Marta Jakobovits, Masimo Constantini, Mihaela Tătulescu, Muranyi Matza Eva, Muranyi Mihaly, Ovi D. Pop, Patricia Alexa, Radu Tîrnovean, Robert Tal, Roxie Netea Stan, Silviu Preda, Ștefania Georgiana Mateaș, Ștefan Bădulescu, Ștefan Macovschi, Silviu Preda, Terez Matza, Teodora Vlaicu, Teofil Ştiop, Tudor Frâncu, Vioara Bara.