Pentru majoritatea oamenilor, contactul cu Unitatea de Primire a Urgențelor începe într-un moment de teamă. Un accident, o durere puternică, o veste neașteptată sau un apel la 112 îi aduc într-un loc în care fiecare secundă contează. Din perspectiva medicilor însă, totul începe mult mai devreme, din clipa în care telefonul este preluat de operatorul de urgență.
De la apelul la 112 până în sala de resuscitare
Pentru Natalia Hrihorișan, traseul unui pacient este rezultatul unei colaborări în care fiecare verigă are un rol bine stabilit. „Totul începe cu un apel la 112. Operatorul preia informațiile esențiale, iar în funcție de gravitatea cazului, direcționează solicitarea către serviciul de ambulanță sau echipajul SMURD.
Din acel moment începe o intervenție bine coordonată, în care fiecare minut contează”, explică medicul. Ajuns la pacient, echipajul acordă primul ajutor și începe tratamentul încă din teren. Dacă situația este gravă, medicii din UPU sunt anunțați înainte ca ambulanța să ajungă la spital.
„La sosirea în UPU, pacientul este evaluat imediat prin triaj, un proces care stabilește prioritatea în funcție de gravitatea afecțiunii, nu de ordinea în care a ajuns. Cei aflați în stare critică sunt preluați fără întârziere, iar ceilalți primesc îngrijiri în funcție de urgența medicală”, spune Natalia Hrihorișan.
Acesta este și motivul pentru care, explică ea, timpul de așteptare nu este același pentru toți pacienții.
„Știu că timpul de așteptare poate fi dificil, însă fiecare decizie este luată cu un singur scop: ca pacienții aflați în pericol imediat să primească îngrijirea de care au nevoie cât mai repede. În medicina de urgență prioritatea o reprezintă salvarea vieților”, afirmă medicul.
În spatele ușilor UPU, nimic nu este obișnuit
Deși din exterior poate părea că activitatea urmează un ritm previzibil, Natalia Hrihorișan spune că, în medicina de urgență nu există o zi obișnuită.
„Fiecare tură este diferită, imprevizibilă și se poate schimba radical de la un moment la altul. Tocmai această dinamică face ca medicina de urgență să fie atât de intensă, dar și atât de vie”, povestește doctorița.
Uneori, liniștea durează doar câteva minute.
„Există momente de aparentă liniște, însă aceasta poate fi întreruptă oricând de un apel din dispecerat. De multe ori suntem anunțați că urmează să primim victime multiple din accidente rutiere, evenimente colective sau alte situații critice. În astfel de momente, întreaga activitate se reorganizează imediat”, explică Natalia.
Locurile sunt eliberate, echipele sunt reorganizate, iar fiecare membru al personalului știe exact ce are de făcut.
„Se prioritizează urgențele majore, se eliberează locuri, se pregătesc echipele și se redistribuie sarcinile. Fiecare membru al echipei știe ce are de făcut, iar coordonarea devine esențială, pentru a putea face față unui flux brusc de pacienți”, spune doctorița.
Pentru ea, aceasta este esența medicinei de Urgență.
„În UPU nu vorbim despre rutină, ci despre adaptare continuă. Fiecare minut poate aduce o situație nouă, iar capacitatea de a reacționa rapid și organizat face diferența. Este o activitate intensă, uneori copleșitoare, dar profund umană, în care echipa funcționează ca un tot unitar pentru același scop: salvarea vieților”, afirmă medicul.
De ce sala de așteptare este aproape mereu plină
Una dintre întrebările pe care medicii de la Urgențe o aud cel mai des este de ce pacienții așteaptă uneori atât de mult. Natalia Hrihorișan spune că explicația este mai complexă decât pare.
„Aglomerația din UPU are mai multe cauze și nu se explică doar printr-un număr mai mare de urgențe reale”, spune ea.
Pe de o parte, serviciile de urgență sunt mai bine dotate și inspiră mai multă încredere decât în trecut.
„Există dotări moderne, investigații rapide și echipe foarte bine pregătite, iar pacienții au mai multă încredere în acest serviciu și se adresează mai frecvent către UPU”, explică medicul.
La aceasta se adaugă îmbătrânirea populației și numărul tot mai mare al pacienților cu boli cronice care se pot decompensa brusc. Nu în ultimul rând, UPU este accesibil tuturor.
„UPU este gratuit și accesibil inclusiv persoanelor fără asigurare, ceea ce face ca uneori să fie folosit și pentru probleme care nu reprezintă urgențe medicale și ar putea fi rezolvate în alte structuri ale sistemului”, spune Natalia Hrihorișan.
În ciuda presiunii constante, medicii încearcă să nu uite niciodată că dincolo de fiecare fișă medicală există un om speriat.
„Înainte de a fi medici, suntem oameni. La rândul nostru putem fi, oricând, pacienți sau aparținători. Încerc întotdeauna să mă pun în locul pacientului sau al familiei lui și să îi asigur că vor beneficia de toată grija și implicarea noastră. Uneori, un cuvânt spus cu blândețe poate avea aproape la fel de multă valoare ca un tratament”, încheie medicul.
Percepția falsă că în spatele ușilor „nu se întâmplă nimic”
Natalia Hrihorișan crede că una dintre cele mai frecvente neînțelegeri în ceea ce privește activitatea de la Urgențe este aceea că pacienții sunt preluați în ordinea sosirii.
„În realitate, în UPU nu timpul de așteptare este criteriul, ci gravitatea stării fiecărui om. Pacientul aflat în pericol vital va fi întotdeauna preluat primul, chiar dacă a ajuns mai târziu. Este o decizie care nu are legătură cu preferințe, ci cu responsabilitatea de a salva vieți”, spune doctorița.
O altă percepție dureroasă este aceea că, atunci când pacienții așteaptă, „nu se întâmplă nimic”. În spatele ușilor din UPU, însă, fiecare clipă este plină de activitate: resuscitări, intervenții salvatoare, stabilizarea unor pacienți critici sau discuții dificile cu familii aflate în suferință profundă. Sunt momente intense, în care echipa medicală își consumă toată energia și concentrarea pentru a salva sau a ameliora o viață. Din exterior nu se vede întotdeauna această luptă continuă. De asemenea, există uneori așteptarea ca UPU să poată rezolva orice problemă medicală.
„În realitate, rolul nostru este de a evalua rapid, de a trata urgențele, de a stabiliza pacientul și de a-l direcționa mai departe către specialitatea potrivită. Suntem o verigă esențială într-un lanț medical mai larg, nu un loc în care se rezolvă toate afecțiunile. Mi-aș dori ca oamenii să știe că, dincolo de aparatură, protocoale și decizii luate în câteva secunde, în UPU se află oameni. Oameni care își fac meseria cu responsabilitate, dar și cu multă empatie, care văd zilnic suferință, teamă și speranță. Fiecare pacient contează, iar fiecare decizie este luată cu gândul la un singur lucru: să oferim cea mai bună șansă la viață, în cele mai dificile momente ale ei”, dă asigurări medicul.
Trimite articolul
XEste foarte aiurea marcată ieșirea din spital. M-am luat și eu după ceva rezidenți și de la etajul 1 m-am trezit direct la UPU unde erau pacienții și nu am putut ieși afară nicicum. Mi-a deschis o femeie de serviciu ușa. Vai și amar!
Faceți calumea marcajele de ieșire în stradă sau în policlinică!
Nu-i chiar asa…adevarul e dincolo de aparente.am indurat o durere ingrozitoare ce putea fi rezolvata repede.platesc CAS.inainte de interventia medicala sunt intrebata cum am ajuns “prin UPU”?la urgente doar mi se administra perfuzie si ma trimiteau acasa.era caz de interventie.am stat cu durerea pana m-au operat.am pierdut timp si bani.multumesc sistemului
-
Scopul UPU e sa stabilizeze urgentele. Daca viata nu e pusa in pericol imediat, nu ei te opereaza, nu e o sectie “normala” a unui spital. Ei se asigura ca nu esti in pericol critic si dupa ce te stabilizeaza, te poti duce la o sectie normala. Prioritatea lor e sa fie disponibili pt cazuri urgente, nu sa ofere tratament de la cap la coada.
SPAGA si salariile mega nesimtite ale „eroilor lupei“. Fie-mi-ar silã de amibele astea.
Nu vedem cum unii dorm intre orele 3 si 7 dimineata si astepti sa se trezeasca sa citeasca un ct . Nunai in Romania se plang atata si vor numai salarii. Sistemul medical e praf in comparatie cu salariile uriase pe care le au intr o tara care e in cadere libera economic.
O bataie de joc la adresa contribuabilului dupa ce contribui o viata intreaga!
Mergi la urgenta cu durere teribila in spate si in piept (posibil infarct) si te ia la rost de ce nu te-ai tratat cu algocalmin FGM!!!
Sunt convinsa ca sunt si medici care intr-adevar lupta cu secundele si cu situatiile dificile pentru viata pacientilor. Dar asta in numar redus si nicidecum la parter, acolo unde poate e nevoie de mai mult. Am trecut printr-o experienta umilitoare. O fractura. Am primit un scaun cu rotile, am fost amplasata ntr-o sala mare cu multe paturi si multi bolnavi intr-o situatie mai grava decat a mea. Ma uitam insistent la grupuri si grupulete de medici tineri care chicoteau inciorchine deasupra unui telefon sfidand durerea si deznadejdea celor aflati in sala. Mai mult de atat, la un moment dat “o duduie” s-a exprimat : ” Aia de la numarul cutare inca n-o murit?” Dezolant. O gramada de medici tineri si viitori medici care se foiesc precum intr-un club, au total alte ocupatii decat ce s-ar cuveni sa aiba si daca vorbim de empatie….. vai de mama noastra la ce ne asteapta. Daca si acestia vor fi medici, mai bine alegi popa. Scapi mai repede.