Ceramica de Vadu Crisului

„Lutul este o materie miraculoasă. Extraordinar de plastică, uşor de prelucrat şi de format-calităţi apreciate deopotrivă de olari, sculptori, formatori. Spre deosebire de nisipul care se prăbuşeşste, castelul de nisip care se năruieşte, lutul – după ce în condiţii corespunzătoare, pierde apa de constituţie, se întăreşte în foc, nu se mai combină cu apa, îşi păstrează forma în orice condiţii ”. Este un fragment din cartea Terezei Mozes, ultima supravieţuitoare a lagărului…, creatorul secţiei de etnografie a Muzeului Ţării Crişurilor, cercetător în domeniul portului popular, dar şi al ceramicii, recunoscută la nivel mondial. La eveniment au fost prezenţi primarul de Vadu Crişului, Dorel Cosma, viceprimarul Ioan Hasas, directorul Direcţiei de Cultură Lucian Silaghi, omul care s-a îngrijit de apariţia cărţii la Editura Arca, Mircea Bradu.

Apreciată de Regele Carol

Primul centru de olărit din Vadu Crişului a luat naştere în 1897 când număra 50 de membri. În anii 1937 a fost o perioadă de apogeu, centrul numărând aproximativ 90 de membri. A urmat apoi o perioadă de descreştere, acum Vadu Crişului mai are practic trei olari. Primarul spune că însuşi Regele Carol I s-a bucurat de calităţile ceramicii unice de la Vadu Crişului. Aceasta când, întorcându-se din exil, aparatul de zbor a rămas fără combustibil şi a aterizat forţat la Vadu Crişului.

Atunci a cunoscut-o pe cea al cărui chip s-a regăsit pe bacnota de cinci lei, femeia care l-a impresionat pe Rege cu frumuseţea, ei dedicându-i un monument la Ploieşti, cunoscută generic ca fiind Ţăranca din Ardeal. Se spune că femeia l-a întâmpinat pe Carol I cu un ulcior de ceramică albă în care avea apă. Primarul Cozma spune că acest ulcior de ceramică păstrează constantă temperatura apei la şapte grade, indiferent ce temperatură este afară. Dorel Cozma, copil fiind a cunoscut-o şi pe Tereza Mozes despre care spune că şi-o aminteşte ca fiind plină de lut pe mâini şi pe haine. Despre Tereza Mozes a vorbit şi omul de cultură Mircea Bradu, dezvăluind că autoarea cărţii a fost prima sa şefă la Casa de Creaţie. „M-a învăţat ordinea şi exactitatea în serviciu. Cel mai important e însă, că m-a învăţat dragostea faţă de creaţia populară, pe care mărturisesc că o deprinsesem din familie, dar m-a învăţat din punct de vedere organizatoric. Evenimentul de azi este un omagiu adus Terezei Mozes şi promitem că-i vom scoate şi cartea despre creatorii populari ”, a spus domnul Mircea Bradu.

Ceramica, un brand

Directorul Muzeului Ţării Crişurilor Aurel Chiriac a vorbit despre Tereza Mozes din perspectiva „moştenitorului spiritual ”, Tereza Mozes fiind creatorul secţiei de etnografie, omul căruia i se datorează 60-70% din colecţia de 18.000 de piese a secţiei. „Mulţumesc oficialităţilor locale, domnului Mircea Bradu pentru ocazia de a fi prezent la acest eveniment. Recent, cu ocazia Zilelor Patrimoniului am vernisat o expoziţie cu fotografii care arată starea deplorabilă în care se află două biserici din zona dumneavoastră: din Hotar şi Gheghie.

Vestea bună este că vor fi renovate pe fonduri europene. Prin bunăvoinţa domnului Chiriac am vernisat şi o expoziţie care se doreşte a fi o reeditate a ultimelor 19 ediţii ale târgurilor meşterilor populari. Din păcate, mulţi dintre aceştia sunt acum în chenar negru. Fiindcă tot suntem în căutarea unui brand, pot să spun că Bihorul străluceşte la capitolul biserici de lemn, dar şi prin tradiţia satelor specializate aşa cum este Vadu Crişului, cum au fost Leheceni, Leleşti şi Sălişte de Vaşcău. Vestea Bună este că centrul de olărit de la Vadu Crişului trăieşte, respiră ”, a spus directorul Lucian Silaghi. Domnia sa a prezentat, cu acest prilej, şi o diplomă de excelenţă, care va fi transmisă doamnei Mozes în Israel, din partea Direcţiei de Cultură. Diplome de excelenţă pentru olăresele din Vad: Maria si Elisabeta Hasas şi Syolga Geczi Juliska a înmânat şi primarul Dorel Cosma.

Statutul olarului

Probabil cel mai important moment generat de lansarea cărţii „Ceramica de Vadu Crişului ” a fost dezbaterea pe care a generat-o şi a cărei finalitate s-ar fi vrut cristalizarea unei concluzii în ceea ce priveşte transmiterea acestui meşteşug către generaţia de azi, dar şi creionarea perspectivelor financiare ale olarului. Reprezentanţii Centrului de Conservare şi Promovare a Tradiţiiilor, Anca Popescu Raţiu şi Miron Blaga, prezenţi la eveniment, au promis că vor face tot ce depinde de instituţie pentru a mişca lucrurile. De altfel, Aurel Chiriac susţine că actualul şef al judeţului, Cornel Popa a dus această dezbatere în Senat, însă nu a existat voinţă politică pentru a definitiva această iniţiativă legislativă. Nici autorităţile din Vad nu au ramas indiferente faţa de situaţia olarilor. La viitorul Muzeu al olarului, copiii ar putea învăţa în mod organizat acest meşteşug, a sugerat viceprimarul Ioan Haşas.

Oale uriaşe pentru Cotroceni

In anii ‘80 , trei ani al rând, de primăvara până toamna, familia olăresei Szolga Geczi Juliska a lucrat la cele mai mari vase de lut din România, comandă specială pentru grădinile Palatului Cotroceni. „Au fost nişte comenzi pe care nimeni nu a vrut să le onoreze. Un vas cântărea aproximativ 250 de kg, a fost transportat cu tirul, a trebuit să-l ridicăm cu un scripete. Cel mai mare vas avea 1,40 înălţime şi un diametru cam tot pe atât. Nu am putut să le facem la roată. Le-am făcut în nişte forme. Doar un singur vas puteam să-l punem la ars, odată ”, povesteşte Szolga Geczi Juliska.