Textul lui Martin McDonagh ce stă la baza spectacolului „Locotenentul din Inishmore” nu abordează subiecte confortabile, unele sunt chiar împinse la extrem, fiind tentat să întorci capul sau să închizi ochii. Dar cu umor negru şi ironie ajungi să le tolerezi, ba chiar să ţi se pară simpatice. Nu ai cum să nu reacţionezi la apucăturile unui asasin psihopat, care cu plăcere taie în carne vie dar suferă cu intensitate maximă când e vorba de motanul lui negru, Thomas Mâțâțelul. Toate situaţiile absurde, anomaliile sociale, sunt construite şi oferite pas cu pas până în punctele culminante, dezbrăcate de orice haină dar prezentate în notă comică, atât căt să ţi se amestece sentimentele într-o cheie de toleranţă ce te duce în final la o senzaţie confuză de violenţă şi simpatie.

[eadvert]

Tortura şi crimele în numele păcii se combină cu afecţiunea dusă la extrem pentru pisica de acasă, deşi nu e vorba despre o iubire faţă de animale în general, ci de una selectivă. Experienţa acestui spectacol e una intensă, pe alocuri inconfortabilă, dar cu siguranţă unică.

Padraic (Alin Stanciu) este din insula Inishmore, un locotenent dement, liderul unui grup scindat din Armata de Eliberare Națională a Irlandei. Este personajul care îşi ia prânzul în timp ce victima torturată e în agonie la picioarele sale, dar care culmea, este profund mişcat când află că e bolnav motanul lui negru, Thomas Mâțâțelul, singura fiinţă pe care o iubeşte.

Pornind de la acest tablou, devii martorul unei răzbunări demente care va crea situaţii ciudate, absurde, în care nu ai cum să fii empatic, dar care prin construcţia poveştii şi comicul momentelor te ajută să parcurgi cele aproape două ore de spectacol amuzându-te în mijlocul violenţei şi al fricii permanente de moarte a personajelor.

Mairead (Georgiana Coman) este îndrăgostită de Padraic şi i se alătură în acest vârtej al agresiunii, obsedată de a fi acceptată în lupta pentru eliberarea Irlandei, o tânără înfocată care se mândreşte că poate ţinti vacile în ochi cu puşca ei cu bile de la cincizeci de metri. Energia ei este molipsitoare, verva ei manifestată în cântece patriotice e convingătoare, şi nu se dă în lături de la nimic pentru a demonstra că este şi ea un lider înnăscut.

Donnie (Richard Balint) este surprinzător de calm, încercând să facă faţă situaţiilor printre aburi de alcool. Este tatăl neputincios, care ştiindu-şi fiul ucigaş, se străduieşte să salveze aparenţele în speranţa unei ieşiri salvatoare din încurcătură. Îi este partener în rezolvarea problemei numită Thomas Mâțâțelul, Davey (Eugen Neag), fratele tinerei Mairead, care cu candoare ţine pasul acestui tăvălug propunând soluţii de care şi el este convins că nu vor stinge conflictul.

FOTO: Remus Toderici

James (Tudor Manea), Christy (Pavel Sîrghi), Brendan (Ciprian Ciuciu) şi Joey (Răzvan Vicoveanu) sunt personajele care colorează povestea, care aduc un plus atât comicului de situaţie cât şi absurdităţii naraţiunii. Totul se desfăşoară în decorul inspirat al Oanei Cernea, funcţional şi potrivit atmosferei încărcate, într-un cerc vicios care te întoarce mereu la aceeaşi subiect: motanul.

În ultimă instanţă, spectacolul creat de Ovidiu Caița pune reflectorul pe non-sensul violenţei extreme, al crimelor în numele păcii eliberatoare, al liderilor psihopaţi care îşi permit în numele luptei întru binele poporului să îşi satisfacă beţia bolnavă de putere şi de control.

Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 14 ani, şi chiar ar fi bine ca părinţii să ţină cont de această indicaţie. Următoarea reprezentație a spectacolului va avea loc în 7 aprilie, de la ora 19:00, la Sala Mare.