Spălarea picioarelor, descrisă de Evanghelistul Ioan, în capitolul XIII, însoţeşte aşezarea la masă şi încheie, ca o lecţie, discuţia pentru întâietate amintită de Sfântul Luca (XII, 23-30). Scena este prezentată de Sfântul Ioan ca un semn de desăvârşită iubire din partea Mântuitorului pentru ucenicii Săi.
Ceremonialul spălării picioarelor a avut loc la Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Nicolae” din Oradea, în prezenţa a 18 preoţi din Spania, aflaţi în vizită la Oradea.
Liturghia a fost celebrată de arhiereu şi a cuprins, spre final, ceremonia spălării picioarelor, o ceremonie emoţionantă şi încărcată de semnificaţii, celebrată în toate eparhiile greco-catolice din ţară, dar şi în mănăstirile ortodoxe.
Paradox
Spălarea picioarelor făcea parte din ceremonialul ospitalităţii iudaice şi orientale. Ea era cerută şi de o elementară regulă igienică, deoarece comesenii se aşezau la masă într-o intimitate pe care noi nu o cunoaştem şi nu era plăcut să ai în apropiere un vecin cu picioarele prăfuite, cu părul îmbâcsit de transpiraţie şi cu mâinile nespălate. Din aceasta cauză, când masa avea un caracter mai intim şi mai solemn şi când era mai prelungită, invitaţii îşi spălau nu numai mâinile, cum cerea legea mozaică, ci şi picioarele şi capul.
De obicei, serviciul spălării picioarelor îl îndeplinea un servitor ori o slujnică. Dar, dacă nu voia, nici un israelitean nu putea fi obligat să o facă, chiar dacă era sclav, spălarea picioarelor fiind socotită ca un serviciu prea umilitor pentru un fiu al lui Avraam. Isus, deşi gazdă, învăţător şi stăpân faţă de ucenici, nu se sfieşte să facă acest gest. Şi El îl face cu solemnitate şi dragoste, conştient de demnitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu, de Mesia şi de om desăvârşit.
Gestul lui Isus, celebrat de episcopi, prezintă paradoxul dintre puterea divină a lui Isus şi smerenia pe care o arată acesta spălând picioarele ucenicilor.
„În Joia Sfântă începe Patima Mântuitorului. Dacă ne recunoaştem păcatele, în aceste trei zile câte au mai rămas până la Înviere, avem posibilitatea să ne îndreptăm, să ne plângem păcatele cu Maica Sfântă şi să-l urmăm pe Mântuitor pe Drumul Crucii, până la răstignire, moarte şi mormânt. Să nu uităm că dincolo de suferinţă şi încercare este viaţa”, a spus PSS Virgil Bercea, în cuvântul său de învăţătură. După liturghie, a urmat sfinţirea paştilor şi a vinului pe care credincioşii le primesc în noaptea de înviere.
Crina Dobocan
Citiți principiile noastre de moderare aici!