Părintele Traian Dobrată, paroh la Catedrala greco-catolică Sf. Nicolae, a celebrat un Te Deum pentru sufletele martirilor regimului comunist, iar rabinul Nagy David, preşedintele Comunităţii Evreior Mesianici, a rostit o scurtă rugăciune în ebraică.

Participanții au aprins candele și au depus coroane de flori la monumentul deținuților politici. Aurel Horgoș a recitat o poezie dedicată „Sfinxului din Bădăcin”, comemorarea încheindu-se cu priceasna „Sărbătoarea celor fără sărbători”.

Un sat, o lacrimă, o umbră

Muzeul Memorial Aurel Lazăr a găzduit, de asemenea, o manifestare organizată de AFDPR Bihor, manifestare dedicată Zilei Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989.

Evenimentul, la care au participat foşti deţinuţi politici, urmaşii acestora, invitaţi, a prilejuit prezentarea romanului „Rubla, locul fără umbră” de Mariana Gorczyca.

[eadvert]

 

Mircea Teaha, preşedintele AFDPR Bihor, a evocat starea de fapt de la sfârșitul anilor ’80, amintind că azi este singurul supraviețuitor din micul grup care a distribuit manifeste anti-comuniste în șapte oraşe din ţară timp de doi ani, până ce membrii organizaţiei au fost arestaţi, torturaţi şi apoi constrânși la domiciliu obligatoriu.

Papp Iuliu a povestit despre foamea permanentă pe care a îndurat-o în cei patru ani de închisoare comunistă din anii ’60, pentru trecerea frauduloasă a frontierei în fosta Iugoslavie, din dorinţa de a trăi într-o lume liberă. Mattyási Attila, a fost arestat după revoluţia ungară din 1956, când şi tinerii din Transilvania au sperat că regimul bolşevic va fi răsturnat.

Rabinul David Nagy, preşedintele Comunităţii Evreior Mesianici, a subliniat că „regimurile totalitare au vrut mereu să dezumanizeze, să frângă trupul, sufletul, psihicul omului. Alin Nistor Bădiceanu, președintele Asociației Nistor Bădiceanu, s-a întrebat cum poate fi oprit „tăvălugul ignoranței și al ignorării”, cum se poate reclădi memoria colectivă. De asemenea, dr. Cristian Culiciu, muzeograf la Complexul Muzeal Țării Crișurilor, a prezentat contextul istoric al deportării bănățenilor în Bărăgan.

Scriitoarea și jurnalista Mariana Gorczyca, membră a clubului PEN din România, a povestit geneza romanului său. Deși s-a născut în apropiere de Rubla, a vizitat-o doar la maturitate și l-a cunoscut pe singurul locuitor al satului care a avut cândva 465 de numere de casă. Așa s-a decis să scrie despre calvarul celor deportati cu familiile în pustietatea Bărăganuluii, unde „cât vedeau cu ochii, nu copac, nu deal, doar cer și pământ”.

Dr. Dan Horațiu Popescu, profesor la universitatea creștină Partium, a povestit că studierea unor documente din arhive românești și străine l-a marcat emoțional. Folosirea arhivelor ca sursă de inspirație pentru scriitori ar trebui încurajată prin programe naționale, a susținut profesorul.

Citind ultima pagină a romanului, Gilda Stamatian, filolog de profesie, a dezvăluit înțelesul titlului: La început deportații ar fi dat orice pentru puțină umbră, dar au lăsat în urmă umbra clădirilor ridicate cu trudă și a crucilor din cimitir.