Călin Gal afirma că interesul instituției pe care o reprezintă era ca stația să fie preluată de Consiliile Locale din Diosig și Săcueni, sau de o altă entitate. Se întâmpla la finele lunii iulie a anului trecut, atunci când expirau cei 5 ani în care proiectul cofinanțat cu fonduri UE trebuia menținut. Fiindcă altfel, banii trebuiau returnați. La începutul acestei luni, primarul de Diosig, Mados Attila, a anunțat că Adunarea Generală a Acționarilor, adică CJ Bihor și administrațiile din Diosig și Săcueni, au decis să meargă mai departe împreună, să eficientizeze stația pe termen scurt, aceasta urmând să devină profitabilă. Actuala criză energetică pare să fie momentul în care importanța unui astfel de obiectiv crește. Mados Attila spune că acționarii au decis, printre altele, reducerea organigramei, dar și „crearea unui sistem închis, prin care, de la materia primă până la energia electrică, totul să fie produs «in house»”. Trecerea statiei la profitabilitate, obținerea capacitatii maxime de producție – 4.500 de Megawați sunt obiectivele pe care și le-a propus Adunarea Generală a Acționarilor.

[eadvert]

De la inaugurare, din 2016, stația de biogaz din Săcueni mergea în pierdere, chiar dacă se promiteau economii anuale în bugetele CJ Bihor și ale Primăriilor Diosig și Săcueni, în valoare de 150.000 de euro. Este prima stație de biogaz din țară în care s-au investit și bani publici. Din valoarea totală a proiectului de aproape 23 milioane de lei, dintre care cea mai mare parte fonduri europene, administrațiile partenere au investit 384.000 de lei.

Energia electrică urma să fie produsă din consumul a peste 5.400 de tone de dejecții animaliere pe an, materie primă ce urma a fi adusă de la fermele și gospodăriile din zonă. Faptic însă, tocmai materia primă nu a putut fi asigurată. Autoritățile anunțau că din natură urmau să se reducă 2.600 de tone de CO2. Stația cu o putere instalată de 500 kW era recomandată drept un model de implementat, cu atât mai mult cu cât se spunea că nu mai puțin de 8.000 de astfel de centrale, de diferite dimensiuni, funcționează cu succes în lume. Nu a fost cazul stației de la Săcueni. În 5 ani, stația a consumat 20 de milioane lei și a înregistrat constant pierderi, ca urmare a defecțiunilor în lanț. Acum, stația de la Săcueni se află în fața unui nou început.