Nicu Alifantis a promis vineri, înainte de concertul din parcul Muzeului Ţării Crişurilor, la întâlnirea cu publicul prilejuita de lansarea albumului „Memorabilia – A treisprezecea noapte”, că va cânta şi piese noi dar şi piese vechi. „Mulţumiri de găzduire şi de întâlnire Muzeului Ţării Crişurilor. E un parc absolut superb, îmi place aici de mor! Când o să mă fac mare am să mai vin să cânt aici!”

La ora 20:00, în faţa câtorva sute de oameni, maestrul a urcat pe scenă împreună cu trupa Zan, alături de care cântă de 28 de ani: Răzvan Mirică la chitară, Relu Biţulescu la tobe, Virgil Popescu la bass şi Sorin Voinea la keyboards.

Concertul a început cu „Balada blondelor iubiri” pe versurile lui George Ţărnea, pe care a cântat-o împreună cu publicul, la unison. „E o onoare pentru mine să cânt pentru prima dată la Muzeul Ţării Crişurilor”, a spus maestrul Alifantis care şi-a amintit că la Oradea a cântat pentru prima oară în 1969, la festivalul „Floarea de Lotus”, în Palatul Vulturul Negru.

„Am foarte multe amintiri deosebite de la Oradea. Mulţumesc sorţii că mi-a prilejuit trecerea prin Oradea, unul dintre oraşele care mi-au rămas în suflet”. Artistul a mai amintit şi faptul că acum mai bine de 70 de ani la Oradea a fost cea mai mare comunitate de greci. Asta pentru că Nicu Alifantis s-a născut în 1954, la Brăila, într-o familie în care mama era machedoancă şi tata grec. A ţinut, de asemenea, să salute prezenţa la concert a medicului cardiolog Mut Bogdan. „Mulţumesc unui domn căruia îi datorez foarte mult, dr. Bogdan Mut. Îi datorez viaţa şi prezenţa mea aici”, a spus artistul.

A urmat „Emoţie de toamnă” pe versurile lui Nichita Stănescu şi apoi un cântec de leagăn scris în aromână, care îi aminteşte de bunica lui, cea care a întreţinut în familie tradiţia şi limba. În memoria bunicului său baba Hristu, care era navigator, a scris o piesa, „Amor e fogo”, în limba portugheză. Baba Hristu s-a prăpădit cu oful că nu a ajuns cu vasul până în Portugalia, care ar fi fost la vremea aceea o performanţă pentru navigatori.

Povestea concertului a continuat cu tatăl său şi piesa „Sagapo”.

„Tatăl meu a fost de meserie grec, dar eu de pe la 6 ani nu am mai vorbit nici greacă nici machedonă, dar vreau să îl îmblânzesc cântând acum, şi de acolo de sus sunt sigur că o să îi facă plăcere”, a spus maestrul.

Au urmat „ Ai venit” pe versurile lui Leonid Dimov, „Cântec scurt” pe versurile lui Alexandru Andrieş, „Ploaie în luna lui marte” pe versurile lui Nichita Stănescu sau „Nu mă întreba” pe versurile lui Radu Stânca. După îndelungi aplauze şi mai bine de o oră de concert, seara s-a încheiat cu un bis, cu piesa „Epilog”: „Dacă noi, sărmane umbre, cu ceva v-am supărat,/ Tot ce ați văzut aici voi să spuneți c-ați visat…”

Evenimentul a avut loc în cadrul proiectului cultural estival „Tipografia de idei” | #hailamuzeu, organizat de Muzeul Ţării Crişurilor în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană şi Centrul de Cultură Bihor.