În programul concertului de joi seară al Filarmonciii de Stat Oradea sunt cuprinse două compoziţii aparţinând generaţiei romantice de compozitori. Sunt lucrări de maturitate, aproape ultimele lucrări ale acestor compozitori.

Prima compoziţie este Concertul pentru vioară și orchestră în si minor, op. 61 de Edward Elgar. Elgar este poate cel mai cunoscut compozitor englez din istoria muzicii moderne. Acest concert de vioară este considerat drept ultimul opus de importanţă majoră al compozitorului, atât sub aspectul duratei sale – fiind o lucrare consistentă de circa 50 de minute, cât şi sub aspectul tehnicii violonistice deosebit de dificile şi pretenţioase care pune la mare încercare artiştii interpreţi.

Acesta este unul dintre motivele pentru care lucrarea nu a fost abordată des la Oradea, în ultimii 15 ani fiind cântată doar o singură dată, în 2016, de către violonista albaneză Alda Dizdari. De aceea, melomanii orădeni vor avea parte de o interpretare remarcabilă a acestui concert prin violonistul Artur Kaganovskiy din Statele Unite.

Concertul a fost compus la sugestia marelui violonist Fritz Kreisler, cel care la şi interpretat în primă audiţie în 1910 împreună cu London Simphony Orchestra, condusă chiar de compozitor.

O capodoperă

În partea a doua a programului se va interpreta Simfonia a IV-a în mi minor, op. 98 de Johannes Brahms. Este ultima lucrare simfonică a compozitorului. Brahms este socotit ca un continuator direct al simfonismului beethovenian, dar în acelaşi timp el este şi un maestru care a creat în spirit romantic, dar îmbrăcat în haină clasică, având un foarte mare respect faţă de înaintaşii săi.

Simfonia a fost prezentată în primă audiţie în 1885, la Meiningen. „De remarcat în această simfonie este ultima sa parte, a IV-a, care este total deosebită. Aici Brahms apelează la o passacaglia arhaică – deci se duce mult înainte de clasici – şi pe această temă realizează 32 de variaţiuni plus o codă cu care se termină această parte a IV-a. Este o construcţie magistrală care, într-un fel, încoronează toată activitatea simfonică a lui Brahms”, precizează directorul artistic al Filarmonicii, Vasile Foica.

Conducerea muzicală aparţine dirijorului permanent al Filarmonicii, maestrul Jankó Zsolt.

„Se ştie că Brahms era foarte interesat de tragediile antice. Şi de aceea simfonia este de un dramatism care este aproape de dramele antice greceşti. Hainele sunt clasice, formele sunt ca la Mozart sau Beethoven, însă ceea ce a obţinut este total romantic, fără limite, aproape se duce până la frivol în anumite momente. Iar partea a IV-a este ca o catedrală sau o sculptură antică, este extraordinar construită, şi în acelaşi timp înălţătoare. Foloseşte o orchestraţie tipic brahmsiană, cu multă căldură, cu mult rafinament. Este o capodoperă”, spune dirijorul.

Colaborarea lui Artur Kaganovskiy cu Filarmonica din Oradea se datorează maestrului Jankó Zsolt. Cei doi colaborează deja de trei, patru ani.

„Concertul de Elgar necesită această comunicare, această colaborare. Orchestra are un rol foarte mare. De foarte multe ori este scris în partitură că interpretarea este la latitudinea solistului, având o libertate foarte mare în anumite momente. Atunci ne putem baza doar pe intuiţie, pe felul cum simţim acel lucru împreună. Dar suntem pe aceeaşi lungime de undă. Este o lucrare lungă dar este în aşa fel construită încât pierzi noţiunea timpului”, spune maestrul Jankó Zsolt.

Ca-ntr-o familie

Artur Kaganovskiy și-a realizat studiile de masterat la The Juilliard School din New York. Deține numeroase premii și burse. A debutat la Auditoriul Isaac Stern de la Carnegie Hall în 2007 cu orchestrele New York Philharmonic şi Metropolitan Opera Orchestra, sub conducerea lui David Gilbert.

Artur Kaganovskiy şi soţia lui, Szilveszter Kaganovskiy Eszter, sunt membrii fondatori ai formațiilor Neos String Quartet și Forte Duo. Artur Kaganovskiy cântă pe o vioară Guarnieri care a aparținut celebrului violonist Jascha Heifetz și care, timp de 15 ani, a fost expusă la Muzeul Metropolitan din New York.

„Am cântat concertul de Elgar de foarte multe ori. L-am cântat şi la Carnegie Hall în New York. A fost atât de bine implantat în psihicul meu limbajul lui Elgar, limbajul muzicii sale care este special! Fiind născut în Rusia aş spune că Ceaikovski este cel mai bun compozitor.

Dar pentru mine Elgar vorbeşte într-un limbaj pe care îl înţeleg foarte bine, şi după atâţia ani, cântându-l cu diferite orchestre, pentru mine, a-l cânta aici împreună cu unul dintre dirijorii mei preferaţi e ca o plimbare prin parc. Pentru a-l cânta e nevoie ca dirijorul şi orchestra să fie la un anumit nivel, să existe un anumit nivel de încredere pentru a împlini cea mai bună execuţie a acestui concert. Pentru că nu este un concert uşor. Este nevoie de un efort uriaş de echipă.

Nu este doar interpretarea mea la vioară, care e destul de dificilă, este nevoie de inteligenţă, de virtuozitate din partea tuturor, iar aici mă simt foarte confortabil. Trebuie să spun că după Carnegie Hall, aici mă simt cel mai bine să interpretez acest concert, cu Filarmonica din Oradea.

Colaborarea noastră nu înseamnă doar că ne face plăcere să cântăm împreună, dar ne şi simţim bine împreună, chiar şi între repetiţii. Asta ajută muzicii. De-a lungul acestor ani am devenit ca o familie”, mărturiseşte Artur Kaganovskiy.