La cinci ani de la precedenta vizită, jurnalistul a fost impresionat de „aerul occidental” pe care l-a întâlnit acum în Oradea. „Clădirile istorice sunt în marea lor majoritate renovate. Cum se poate întâmpla acest lucru la 110 kilometri distanță de orașul meu (Arad) în care în curând ajung să mă plimb pe șosea, pe centru, pentru a nu risca să-mi cadă tencuială, vreo țiglă sau știu eu ce ornament în cap?”, se întreabă retoric Dănilă.
Acesta a remarcat și curățenia și atitudinea orădenilor, dar și a turiștilor întâlniți în scurta vizită din Oradea. „Sute de oameni bine dispuși treceau pe lângă mine, fiecare în treaba lor, nu am văzut niciunul care să își arunce chiștocul pe jos, sau șervețelul cu care tocmai și-a șters degetele de la delicioasele înghețate…Și știți ce m-a impresionat foarte mult: faptul că orice orădean, orice bihorean, știa să te îndrume când îi întrebai ce este de vizitat. Iar lista este destul de lungă”.
„Vai, dar câte ilegalități mi-a fost dat să văd la Oradea. Am văzut copii jucându-se cu paletele pe spațiul verde, pe iarba semănată și întreținută de angajații Primăriei. Și nimeni nu le-a dat amendă”, făcând aluzie la faptul că într-un parc din Arad sunt montate plăcuțe cu mesajul „dacă călcați iarba, amendă 200 de lei”.
„Oradea nu e nici Florența, nu e nici Nisa sau măcar Bruges ori Graz. Nu e nici Szeged sau Debrecen, ca să fac referință la orașele din Ungaria mai apropiate nouă. Dar este un oraș care arată ca în Occident, un oraș care ne arată că dacă se vrea se și poate, un oraș ai căror localnici veneau acum 20 de ani să se distreze la Arad, iar acum este la 30 de ani distanță de Aradul nostru, în favoarea Oradiei, evident”, concluzionează jurnalistul Special Arad.
În încheiere Dănilă povestește și întâmplarea care „aproape că l-a dat pe spate”. „Două pirande mâncau semințe lângă Biserica cu Lună, cea de la intersecția Pieței Unirii cu strada Traian Moșoiu. Își povesteau ele oareșce, dar li s-a făcut de ducă. La nici cinci metri distanță era un coș de gunoi. Credeam că nu este real, dar s-au dus la tomberon și au aruncat punga și cojile. Pe jos era lună-bec, chiar lângă Biserica cu Lună plină de becuri… Și oamenii contează, nu doar cei care îi conduc”.
Puteți citi în întregime reportajul jurnalistului Lucian Dănilă pe site-ul Special Arad.
[related-post post_id=”1992108″]
Citiți principiile noastre de moderare aici!