Creează un „profesor” coordonat de undele cerebrale

Nagy Robert Bela a absolvit ca şef de promoţie, în 2011, Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei şi  Reţele şi software de telecomunicaţii. „Am ales să fac două specializări gândindu-mă la acestea ca şi la doi colaci de salvare, la două posibilităţi de integrare pe piaţa muncii, dar şi la posibilitatea ca fiecare specializare să aducă plus valoare una celelilalte. Tot din această perspectivă am studiat şi marketingul , domeniu pe care nu l-am perceput niciodată separat de electronică ”, spune robert. Acum, tânărul este doctorand cu o teză care pentru neavizaţi poate părea de domeniul ştiinţifico-fantastic. El şi-a ales o temă care vizează controlul calculatorului cu ajutorul undelor cerebrale.

„Poate vă întrebaţi de ce sunt tuns atât de scurt, când nu e tocmai cald afară? Am decis să fac asta pentru a putea măsura semnalele de activare şi pe creier. Până acum am folosit o zonă mai accesibilă cum e cea din jurul ochilor pentru a prelua a aceste semnale. Acum, folosindu-mă de trei electrozi unul de împământare şi doi fixaţi pe pe partea stângă şi cea dreaptă a cortexului motor vreau să preiau aceste semanele. Aplicaţia este foarte utilizabilă, iar în unele situaţii, de accidente, de exemplu, poate fi unica variantă pentru utilizator”, explică doctorandul.

Inspirat de un geniu

Orădeanului îi place să spună că lucrarea sa de diplomă „nu va inventa roata, doar o voi şlefui”. Nagy Robert Bela a fost inspirat în realizarea temei sale de doctorat şi de geniul în fizică Stephen Hawking , astrofizicianul care a pierdut aproape total controlul asupra corpului său. El se mişcă şi comunică cu ajutorul unui scaner cu infraroşii folosit pentru a-i traduce în cuvinte mişcările obrazului cu ajutorul unui calculator şi sintetizator vocal. Astrofizicianul suferă de scleroza laterală amiotrofică – boala Lou Gehrig care se caracterizează printr-o pierdere progresivă a anumitor celule nervoase ale creierului şi măduvei spinării, denumite neuroni motori, ce comandă muşchii voluntari, care fac posibilă mişcarea. Boala este progresivă, invalidantă, fatală – mersul, vorbitul, mâncatul, înghiţitul şi alte funcţii fundamentale devenind mai dificile cu timpul. Toate acestea nu l-au împiedicat însă pe Stephen Hawking să-şi aducă cele mai mari contribuţii în domeniul gravitaţiei de la Enstein încoace. Orădeanul spune că ideea s-a infiripat şi i-a fost sugerată de îndrumătorul său de doctorat care se afla la o întrunire la Bankok acolo unde s-a discutat pe această temă. În curând, Nagy Robert Bela va pleca spre Thailanda ca beneficiar a unei burse Erasmus Mundus. El a mai beneficiat de o bursă Erasmul la Budapesta. „Acea bursă mi-a prins bine mai ales acum când a trebuit să-mi iau viză pentru Thailanda. Am luat-o de la Budapesta într-o zi. E mai aproape decât Bucureştiul şi dacă mergeam la noi pierdeam probabil trei zile. De această dată voi beneficia de o bursă care se acordă tinerilor care vin din afara Uniunii. Sper ca în Thailanda să găsesc condiţiile necesare pentru a-mi scrie un capitol din teza de doctorat. În final, partea practicaă a tezei va consta în comanda cu ajutorul undelor cerebrale a unui robot didactic NI Starter Național Kit 2.0”, spune Nagy Robert Bela. Tânărul îşi doreşte ca după obţinerea doctoratului să devină asistent în cadrul Universităţii Oradea.

Precursorii lui Nagy Robert

Maurice Barry Sterman, absolvent al facultăţii de psihologie al Universităţii California, Los Angeles consideră creierul un organ dinamic şi foarte plastic – adică un organ care se poate adapta structural şi funcţional la numeroase solicitări. Sterman a arătat, prin experimente ştiinţifice riguroase, că neuronii se află acolo unde mintea întâlneşte trupul.

El a arătat că prin simpla ghidare a modului în care cineva gândeşte se poate modifica structura ţesutului cerebral, ca mod de interconectare a celulelor nervoase şi ca densitate de celule. Prin simpla învăţare a unei persoane cum anume să abordeze anumite direcţii, s-a observat faptul că creierul este capabil de o transformare profundă.

Oameni cu una din cele mai severe probleme, epilepsie refractară, au putut fi învăţaţi să se vindece singuri, prin urmărirea propriilor unde cerebrale. Acest aspect dovedit ştiinţific susţine faptul că orice obişnuinţă bună în gândire ne aduce numai beneficii, întrucât permite o reorganizare extrem de armonioasă a structurii la nivel cerebral.

Informaţiile care provin de la simţuri sunt transmise către creier fiind codificate în formă electrică (impulsuri) sau chimică (prezenţa anumitor substanţe specifice şi concentraţia lor).

Toate părţile creierului comunică una cu alta, iar aceasta se face prin intermediul unui ansamblu foarte vast de mici „staţii” electrice – neuronii. Membrana lor prezintă pe faţa externă o încărcătură electrochimică pe care o eliberează, din nou şi din nou, sub forma a ceea ce se numeşte „potenţial de acţiune”. Acesta călătoreşte apoi de-a lungul prelungirilor neuronale numite axoni şi dendrite, până la alţi neuroni. Celulele nervoase acţionează la unison pentru a genera gânduri şi mişcări, iar informaţia se răspândeşte prin reţele foarte fine, între diferitele părţi ale creierului şi spre organele de acţiune.

Cum anume informaţia cuprinsă în gând este codificată în această sui generis „supă electrochimică”, rămâne încă un mister pentru oamenii de ştiinţă, care se limitează la o teorie mecanicistă asupra vieţii. Activitatea însumată a neuronilor generează undele cerebrale – nişte pulsaţii electrice cu diferite frecvenţe. Acestea pot fi înregistrate de aparatul numit electroencefalograf (EEG), cu ajutorul unor electrozi plasaţi pe pielea capului. Un astfel de electrod poate citi activitatea a aproximativ 100.000 de neuroni.

Studii ştiinţifice recente arată cât de adaptabil este creierul uman în ceea ce priveşte procesarea informaţiilor. Undele cerebrale sunt specifice diferitelor stări psiho-mentale pe care le trăim. Ne putem controla la voinţă tipul de unde cerebrale predominant şi ne putem vindeca cu ajutorul armonizării undelor cerebrale.

Creierul este o minune a procesării informaţiilor. Ne-ar trebui un computer de trei ori mai mare decât suprafaţa României, pentru a putea cuprinde o cantitate de informaţii similară cu cea de care se ocupă creierul nostru. Şi nici acesta nu ar fi poate de ajuns întrucât funcţiile şi operaţiile din creier sunt mult mai complexe decât cele ale unui computer.