Plimbarea pe malul Crişului Repede riscă să devină una demoralizantă, judecând după aspectul contemporan al râului. De altfel, însăşi denumirea cursului de apă pare să-i fi tot mai improprie. Cel puţin pe raza municipiului Oradea. Mai exact, în zona sa centrală. Cu malurile betonate deja de mai multă vreme în amonte de podul Dacia şi cu un debit tot mai scăzut, râul a început să cedeze în faţa vegetaţiei acvatice.
Administraţia Bazinală Ape Crişuri a renunţat să mai cureţe malurile de bălării, deoarece utilajele s-ar rupe în bolovanii de pe fund. Bolovani aduşi, desigur, de amenajarea realizată de firma Repcon. Între timp, amenajarea râului continuă în Oradea. Cu mai puţin beton, însă cu la fel de multă piatră.
Debitul scăzut al râului este cauza principală a accentelor de baltă pe care le capătă mai nou Crişul. Motivaţiile sunt de natură economică. Mai precis energetică. Omul modelează natura după chipul şi asemănarea sa.
Crişul Repede se sufocă între „bordurile” de beton pe care „civilizaţia” urbană i le-a impus, în plin Centrul Oradiei. În amonte de podul Dacia, râul mai că bălteşte. Vegetaţia lacustră pune tot mai mult stăpânire pe cursul apei. Iar mirosurile specifice bălţilor se fac resimţite tot mai accentuat pe malul Crişului. Astfel, în Oradea, denumirea râului poate căpăta o valenţă ironică.
Crişul prea puţin repede
Un pescar ce-şi făcea veacul pe malul râului, fost angajat în domeniul lucrărilor hidrotehnice, ne-a spus, la rându-i, nemulţumirile. Tot mai puţini peşti, susţine orădeanul. „Acum, găseşti tot mai puţin mreană şi clean. Mai mult caras şi lin, ca într-o baltă părăsită. Era şi ştiucă, pe ambele maluri, când sălciile erau chiar la mal, la apă!”, ne-a spus omul, care deplânge slabul debit al râului. Ştie că de vină sunt barajele care stochează apa, în scopul producerii energiei. Astfel, Crişul ajunge să arate tot mai trist în plin Centrul Oradiei. Iar draga, utilajul celor de la Ape Crişuri nu s-a mai văzut de ani de zile. Şi nici n-o vom mai vedea, ne transmite directorul Administraţiei Bazinale Ape Crişuri, Dumitru Voloşeniuc. Motivul: pentru a elibera râul de vegetaţia acvatică, draga ar trebui să ia şi din mâlul de pe margine. Însă din cauza betonării malului, mâlul de pe fundul apei a dispărut, fiind înlocuit de bolovani. Ca atare, cei de la Ape Crişuri lasă vegetaţia să crească-n voie, de frică să nu-şi rupă utilajul cu care ar putea curăţa cursul apei. Soluţia lui Voloşeniuc pentru „dezmorţirea” Crişului în Oradea: la mâna naturii – ploi abudente şi, implicit, un debit mai mare, care să ducă la vale vegetaţia! Mai cu seamă că, ne transmite şi şeful de la Ape Crişuri, de fapt Hidroelectrica este cea care dirijează debitul râului. Aşadar, producerea de energie, coroborată cu perioadele de secetă, afectează Crişul tot mai vizibil. Iar seceta este cauzată şi de tăierile iresponsabile de păduri la care autorităţile asistă în mod complice, de 22 de ani încoace. Invariabil, mediul înconjurător este ciuntit, tot mai vizibil, de „civilizaţia” umană devoratoare de resurse.
Incantaţii pentru ploaie
„Apa se acumulează în baraje. Cantitatea necesară de volum de apă care trebuie să vine în aval, spre Ungaria, este cum este. Ăsta este debitul pe timp de vară. Da, constatăm şi noi. Putem să intervenim, dar n-are niciun rost, pentru că dacă peste două-trei săptămâni plouă torenţial şi vin afluenţii de la Oşorhei, Fughiu, Tileagd, atunci se curăţă. Creşte debitul cu jumătate de metru şi natural împinge la vale toată masa asta. Iar trestia şi stufărişul nu sunt neapărat rele. Se mai aciueşte fauna pe acolo”, ne-a declarat Voloşeniuc, menţinând că, din perspectiva precipitaţiilor necesare pentru creşterea debitului Crişului, şi această perioadă este una secetoasă. Chiar dacă nu pare.
În ceea ce priveşte aspectul şi mirosul râului, Voloşeniuc a indicat şi spre conductele prin care Crişul este poluat de diverşi privaţi, în municipiu. Cum este cazul pârâului Paris.
Citiți principiile noastre de moderare aici!