Mastodontul supraetajat este, în cel mai bun caz, ocupat pe jumătate, în vreme ce Parcul Traian e sufocat de maşini pe aproape toate laturile sale. La angajarea investiţiei de 4 milioane de euro fără TVA, parcarea a fost executată de Construcţii Bihor SA. Primarul Ilie Bolojan promitea că aceasta se va umple cu maşini, deoarece Primăria va desfiinţa locurile de parcare din vecinătatea parcării din Parcul Traian şi din zona Republicii – Dunărea.

La doi ani de la inaugurarea oficială, edilii au reuşit să desfiinţeze nişte locuri de parcare din zona Casei de Pensii şi de la Şcoala Oltea Doamna. De cele ale magistraţilor nu s-au îndurat să se atingă, iar cele de la Consiliul Judeţean le-au colorat în galben.

Un paradox: deşi afişajul electronic al parcării arată că, zilnic, sunt în medie peste 200 de locuri libere, au fost vândute peste 400 de abonamente în incintă. Nu au fost vândute mai multe abonamente în parcare pentru că s-a preferat păstrarea a 50 de locuri pentru potenţialii clienţi zilnici, care ar plăti tichete pentru staţionare redusă.

Cu toate că AIO vinde lunar aceste 400 de locuri de parcare, faptul nu e neapărat o afacere nici din punctul de vedere al amortizării investiţiei. Calculul amortizării într-un interval acceptabil pentru Primărie a impus un preţ de 130 de lei/abonament, cu vânzarea a maxim 300 de abonamente. Pe fondul lucrărilor la Palatul de Justiţie, deci a reducerii de activitate în Parcul Traian, preţul abonamentelor a fost redus la 90 de lei şi apoi la 65 de lei, cât e acum.

În aceste condiţii, pare justă întrebarea referitoare la utilitatea mastodontului de beton, pentru edificarea căruia s-a sacrificat fosta clădire a policlinicii. Şoferilor le e indiferentă, din moment ce situaţia de pe asfalt îi avantajează în continuare. Pietonilor sau turiştilor înghesuiţi pe trotuarele înguste de la Banca Naţională cu siguranţă nu le e utilă investiţia. Poate să fie utilă bugetului local, la care intră nişte bani. Sumele încasate, însă, nu se compară nici pe departe cu banii pe care-i are de achitat Primăria către executant, în contul creditului furnizor, pe o durată de cinci ani de la preluarea lucrării.