Un început sub semnul „Marii Primejdii”

Totul a început pe 25 aprilie 1906. Deși primele probe pe strada Principală (actuala Republicii) au stârnit admirația mulțimii încă din martie, inaugurarea oficială a fost amânată din cauza polemicilor aprinse privind prețul biletelor.

Orădenii de atunci priveau cu uimire vagoanele strălucitoare inscripționate cu misterioasele litere NVV (abrevierea denumirii în limba maghiară a societăţii de transport public). Umorul local nu a întârziat să apară, localnicii poreclind noua invenție „Marea Pâprimejdie a căii ferate” (Nagy Vasúti Veszedelem) sau mai optimist, „Nu sunt periculos” (Nem Vagyok Veszélyes). Succesul a fost însă fulgerător, spre marea amărăciune a birjarilor care vedeau în tramvai un rival de neînvins.

„Made in Oradea”: ambiția interbelică

Puțini mai știu astăzi că Oradea nu a fost doar un utilizator de tehnologie, ci și un producător de material rulant. În perioada interbelică, în fața lipsei pieselor de schimb, muncitorii societății s-au transformat în constructori. Până în 1940, în atelierele locale au fost asamblate șapte vagoane-motor și o locomotivă electrică de marfă.

Momentul de vârf al ingineriei locale a fost anul 1944, când la Oradea s-a construit cel mai lung și mai modern vagon motor de până atunci, echipat cu frâne de staționare pneumatice. Succesul acestuia în rândul pasagerilor a fost imediat, iar presa epocii a descris cu uimire sunetul său neobișnuit – un „bârâit ascuțit” care a înlocuit clinchetul tradițional și a atras grupuri de curioși ce priveau noua tehnologie „precum se privește vițelul la târg”. Din acest tip revoluționar de tramvai, care era complet diferit de tot ce circula pe șine în acea epocă, au fost construite în total trei exemplare.

De la „Săgeata Roșie” la revoluția Siemens

Anii postbelici au adus schimbări radicale. Flota a fost completată cu modele celebre precum EP-V54 (Săgeata Roșie) de la Electroputere Craiova sau vagoanele motor Vo58, cu remorcă, de la Întreprinderea de Transporturi Bucureşti. În 1975, au apărut primele tramvaie Timiș 2, care au deservit orașul timp de mai bine de două decenii, până la retragerea lor definitivă, în 1998.

Anul 2007-2008 a marcat o nouă bornă de mândrie locală: Oradea a devenit primul oraș din România, de după Revoluție, care a achiziționat tramvaie noi. Cele zece garnituri vieneze Siemens ULF 151, cu podea joasă, au reconfirmat statutul Oradiei de pionier al civilizației urbane.

Prezentul se scrie pe malul Peței

Astăzi, la 120 de ani de la primul semnal acustic al său, tramvaiul orădean privește spre viitor. Cu o rețea modernizată, sisteme de e-ticketing, monitorizare GPS și noile tramvaie Astra Imperio, transportul public rămâne coloana vertebrală a orașului.

Cea mai nouă linie, care șerpuiește de-a lungul pârâului Peța, legând Calea Aradului de cartierul Nufărul, nu reprezintă doar o investiție în infrastructură, ci o reverență făcută istoriei. În orașul în care, la 1872, se visa la prima cale ferată cu tracțiune hipo, astăzi defilează silențios tramvaiele secolului XXI.

La mulți ani, tramvaiului orădean! 120 de ani de eleganță, progres și identitate locală.

ing. dr. Hochhauser Ronald, muzeograf