În Cetatea Biharia a început sâmbătă, 18 aprilie, cea de a X-a ediţie a Târgului de antichităţi şi produse locale, eveniment se va desfăşura până duminică seara. Târgul este generos în obiecte, de la cele de colecţie până la cele accesibile oricărui buzunar. Se vând tablouri, mobilier vechi, statuete din lemn, bronz sau argint, farfurii, ceasuri de buzunar sau ceasuri de perete, telefoane cu disc, lămpi, radiouri şi binocluri, dar şi ii şi fuste tradiţionale sau cărţi vechi. Oferta e completată de de produse meșteșugărești.

Şi în acest an, pasionații de automobile au putut admira o expoziţie de maşini de epocă, parada motocicliştilor, iar amatorii de gastronomie au putut degusta preparate tradiționale în cadrul concursului de gătit la ceaun.

O viaţă ca-n filme

Invitatul special al târgului este Ambrus Attila, născut în Miercurea Ciuc în 1967. La cei 58 de ani, viaţa lui este poveste de film şi de cărţi. În România a fost jucător de hochei şi părea să se îndrepte spre o carieră în sport. A făcut însă alegeri greşite, a fost şi exmatriculat de mai multe ori, a ajuns şi la şcoala de corecţie, apoi a făcut muncă în folosul comunităţii, pierzând astfel patru ani din viaţă, la vârsta de 16-20 de ani, pe care, spune el, nu i-a mai putut recupera. Din acest motiv, cariera lui în sport nu a mai decurs aşa cum şi-a dorit.

În 1988 a fugit în Ungaria, călătorind sub un tren de marfă. Ajuns acolo sigur, fără nicio susţinere, şi a fost foarte greu să se descurce. A jucat hochei şi în Ungaria la Újpest Budapesta nouă ani, şi un an la Ferencváros Budapesta. Din hochei nu se putea trăi, a lucrat în vreo trei locuri ca să poată să se descurce, dar din cauza greutăţilor viaţa lui a mers pe o pantă descendentă şi a ajuns până la urmă să facă istorie jefuind bănci timp de şapte ani, până în 1999. În tot acest timp a dat de lucru autorităţilor maghiare, ţinând lumea în suspans şi devenind subiect de pagina întâi în ziare.

Era un spărgător de bănci meticulos, spune el, care îşi pregătea din timp toate detaliile, traseele, calculându-şi mereu căi de scăpare. Avea nevoie de două minute, maxim două minute şi jumătate până să ajungă poliţia la locul spargerii. În anii ’90, sistemele de securitate nu erau atât de performante iar viteza de reacţie a autorităţilor lăsa de multe ori de dorit.

A jefuit 30 de bănci şi oficii poştale din Ungaria, producând o pagubă de peste 500.000 de dolari. Deşi era înarmat, Ambrus Attila nu a rănit niciodată pe nimeni în timpul jafurilor sale. Intra în bănci cu un buchet de flori pentru caseriţe, iar după jaf, ca să îi sfideze, le trimitea poliţiştilor sticle cu vin. Porecla a primit-o de la obiceiul său de a bea câte un pahar de whisky într-un bar din apropierea băncilor înainte de a le jefui.

După cum povesteşte chiar el, greşeala a fost că a început să jefuiască băncile din rutină, şi în plus, şi-a luat şi parteneri. În cele din urmă, a fost prins, din cauza unui complice care l-a turnat. A fost condamnat la 17 ani de închisoare, fiind eliberat în 2012, după 12 ani pentru bună purtare.

În închisoare spune că a citit foarte multe cărţi. Nu-şi terminase liceul în Miercurea Ciuc, aşa că a trebuit să îşi dea ulterior bacalaureatul, şi apoi s-a înscris şi la un institut de studii superioare absolvind Comunicaţii.

O a doua şansă

De peste 20 de ani face ceramică, meserie pe care a dobândit-o în anii de detenţie când a realizat cât de importantă este creaţia într-un mediu atât de steril. Piesele de ceramică povesteşte că le-a creat într-un atelier fără ferestre, într-un beci pe o căldură de 60 de grade, pentru că pe acolo treceau ţevile de apă caldă ale penitenciarului.

Tot ce a creat a strâns, jumătate a donat muzeului închisorii, şi jumătate a păstrat pentru el, pentru că ştia că după ce va fi eliberat, va avea nevoie. Primele 250 de piese de ceramică le-a semnat şi înseriat. Ambrus Attila a mărturisit pentru TVR că la un târg le-a vândut în două ore şi a câştigat 500.000 de forinţi.

Cu acest meşteşug se ocupă şi astăzi cu multă creativitate, ducând o cu totul altă viaţă. Spune că dacă ar fi să îşi retrăiască viaţa, unele lucruri le-ar face altfel. Acest stigmat face parte din viaţa lui, dar crede că fiecare merită o a doua şansă. După cum spune Ambrus Attila cu umor, a fost „pensionat” din sectorul bancar, aşa încât acum vrea doar să doarmă liniştit.

Povestea de viaţă a lui Ambrus Attila a stat la baza cărţii „Balada Banditului Whiskey” scrisă de Julian Rubinstein, o carte premiată. Pe baza acestei cărţi, regizorul Nimrod Antal a realizat filmul „Viszkis” („Banditul Whiskey”), care a fost lansat în 2017. Filmul a fost bine primit atât în Ungaria, cât şi în România.

Ambrus Attila a participat de multe ori şi la diferite conferinţe şi întâlniri pe tema persoanelor dezavantajate sau a prevenţiei consumului de droguri, subliniind importanţa părinţilor-model şi în acelaşi timp faptul că indiferent cânt de jos ai cădea, nu trebuie să capitulezi, există speranţă şi te poţi ridica, important este să ţi se acorde o şansă să te poţi reintegra în societate.

Vizitatorii au ocazia să îl întâlnească personal la târgul de la Biharia, să stea de vorbă și să achiziționeze lucrările sale unice, lucrate manual. La standul său cu obiecte din ceramică se găsesc şi cărţi despre viaţa lui pe care oferă autografe, şi este generos şi cu fotografiile.