Cea de-a șaptea ediție a ORA Jazz Festival a debutat joi seara, 12 noiembrie, cu un concert de excepţie în Sala de concerte „Enescu-Bartók. Violoncelista daneză Josefine Opsahl a interpretat, alături de orchestra Filarmonicii de Stat Oradea şi sub bagheta dirijoarei Barbara Dragan, mai multe lucrări proprii.
Înainte de concert, Simona Giura, directoarea festivalului ORA Jazz, a mulţumit dirijoarei pentru faptul că a răspuns pentru a doua oară invitaţiei de a dirija un concert cu orchestra orădeană. Primul a fost acum doi ani, când invitat a fost violonistul polonez Mateusz Smoczyński să interpreteze concertul compus de el, „Adam’s Apple”. Anul acesta a acceptat să dirijeze concertul Josefinei Opsahl.
„Vreau să le mulţumesc şi să le arat toată aprecierea noastră artiştilor din orchestra Filarmonicii. Nu sunt multe orchestre în România care acceptă astfel de piese contemporane şi alături de artişti perfecţi din punctul nostru de vedere, diferiţi de artiştii clasici. Orchestra din Oradea pare că este deschisă la astfel de proiecte şi le mulţumesc. Un mulţumesc special, pentru Visit Oradea care organizează cu noi acest eveniment şi Primăriei Oradea că susţine genul acesta de evenimente şi nu în ultimul rând Filarmonicii că ne pune la dispoziţie această sală şi au deschiderea să colaboreze cu noi, şi bineînţeles vouă, spectatorilor, că sunteţi tot mai mulţi şi aveţi încredere în noi cu toate proiectele pe care le prezentăm”, a spus Simona Giura.
Premieră mondială
Programul s-a deschis cu Leave, o piesă de pe albumul Cytropia lansat anul trecut, prezentată într-un aranjament pentru violoncel solo și orchestră. Pornind de la raportul dintre om, natură și tehnologie, compoziția pune față în față căldura vie a violoncelului și atmosfera difuză a sunetelor electronice. Odată orchestrată, această confruntare între organic și artificial se dezvoltă într-o formă mult mai amplă.
„Este o mare onoare pentru mine să fiu aici. Am fost pentru prima dată la ORA Jazz Festival acum doi ani. Am fost uluită de acest oraş frumos, cu oameni pe care i-am întâlnit având inima şi mintea deschise. Publicul e foarte cald şi nu voi uita acea primă experienţă, şi am sentimentul că şi această a doua întâlnire va fi la fel de magică. Mulţumesc ORA Jazz pentru că m-aţi invitat din nou, mulţumesc Simona pentru această muncă formidabilă pe care o faci cu acest festival. Vă mulţumesc tuturor că aţi venit în seara aceasta”, a spus Josefine Opsahl.
Violoncelista a precizat că această primă piesă interpretată a fost o premieră mondială în varianta cu orchestră şi le-a mulţumit artiştilor Filarmonicii.
Programul a continuat cu A Mass of Stars Block the View, compusă în 2024 şi orchestrată iniţial pentru orchestră de cameră. La Oradea a fost interpretată în premieră în varianta pentru orchestră extinsă.
„Lucrarea este inspirată de faptul că numărul stelelor în Univers e atât de imens şi lumina lor e atât de densă încât ne împiedică să vedem clar fiecare stea în parte şi să le decoperim adevărata natură. Cred că este o metaforă potrivită pentru bombardamentul senzorial specific epocii noastre care face tot mai dificilă – atât la nivel individual, cât și colectiv – capacitatea de a vedea clar și de a trăi în echilibru cu mintea, corpul, cultura și natura. E uşor să te laşi capturat de toată strălucirea şi zgomotul vremurilor noastre. În acelaşi timp, cred că putem face un ocol pentru a vedea ce înseamnă de fapt să fii o fiinţă umană, să trăieşti cu adevărat fiind atent la mintea şi corpul tău, în conexiune cu alte fiinţe umane şi chiar cu alte ecosisteme, planete. Merită se le descoperim, să ne luăm un minut pentru a ne scufunda în această călătorie interstelară”, a explicat Josefine Opsahl.
Din punct de vedere muzical, lucrarea reprezintă o explorare grandioasă, cosmică și plină de aventură, în care rapiditatea și fluiditatea se află în contrast cu o soliditate lentă. Universurile sonore sunt, în același timp, presărate cu sunete luminoase și sclipitoare, precum și cu straturi ritmice de efecte – interconectate sau independente –, totul fiind dilatat în timp, ca și cum ar pluti într-un univers lipsit de sunet, aflat într-o expansiune continuă, explică artista.
„Avem nevoie să ne exprimăm”
Următoarea piesă în program s-a numit All We Know Is That It Radiates, lucrare prezentată în premieră europeană, inspirată de fenomene la scară cosmică sau care se întâmplă în adâncul oceanelor de întrebări cum ar fi: cum cresc plantele, cum funcţionează organismul nostru, de ce mâncăm, cum mâncăm? Sunt atât de multe lucruri fascinante care sunt semnificative pentru a ne menţine în viaţă, multe lucruri pe care nu le înţelegem, dar le putem privi şi studia, spune artista.
În acestă lucrare a divizat în grupuri mici artiştii orchestrei, aşa încât pe unele părţi ale piesei nu cântă împreună, ba chiar unii dintre instrumentişi cântă individual, violoncelista încurajându-i să-şi exprime personalitatea.
„Avem nevoie de indivizi puternici, avem nevoie să ne exprimăm, trebuie să ne conectăm onest unii cu alţii, pentru că doar aşa această lume va supravieţui”.
După o pauză de un sfert de oră, s-a ascultat HANDS II, concertul pentru violoncel și orchestră. Structurată în cinci părţi (Life, Adagio, Mind, Wave, Hymn), lucrarea parcurge evoluția umanității, de la primele manifestări ale vieții până la universul digital de azi, și invită la o regăsire a legăturii cu propriul corp și cu intuiția.
Concertul este o odă adusă mâinilor, tactilității, intuiției corporale și interdependenței dintre om, natură și existență prin intermediul atingerii. Explorează importanța și simbolistica mâinilor – atât ale solistului, cât și ale membrilor orchestrei – ca transmițătoare de sunet și mijloace fundamentale de expresie umană și de dezvoltare evolutivă.
Concertul „HANDS II” reflectează asupra echilibrului și interdependenței dintre mână și minte, realitate și imaginație, natură și cultură. Lucrarea analizează aceste echilibre într-o lume modernă dominată tot mai mult de sisteme computerizate, centrate pe intelect, digitalizate, aflate într-o accelerare continuă și generatoare de alienare – sisteme care impun valori și tipare comportamentale specifice.
„Ne concentrăm mai mult pe creier, ceea ce înseamnă computere, AI, inteligenţă concentrată în spaţii cibernetice. Dar mi-e teamă că uităm ce înseamnă atingerea trupului uman. Trebuie să ne întoarcem la ceea ce înseamnă a fi uman, la conexiunea cu lumea, la simţul tactil. Concertul meu ne aminteşte de mâini şi de importanţa lor în existenţa noastră”, a precizat violoncelista.
La finalul serii Josefine Opsahl a mulţumit pulbicului că a făcut parte din această călătorie muzicală şi i-a oferit un bis după îndelungile aplauze. Artista a acordat autografe pe vinilul celu mai nou album.
Citiți principiile noastre de moderare aici!