De la bocitoarele profesioniste, la Traian Băsescu, noua expoziţie de la NOCA explorează conexiunea dintre râs şi plâns

La NOCA – New Oradea Contemporary Art deschide pentru public, în 27 martie de la ora 10:00, cea de-a doua expoziție, intitulată „Tears That Laugh, Laughs That Cry / Lacrimi care râd, râsete care plâng”. Curatoriată de Cristina Vasilescu și Suzana Vasilescu, expoziția reunește 20 de artişti internaţionali, majoritatea din ţări aflate în proximitatea României.

Joi, 26 martie, a avut loc un tur dedicat presei în predeschiderea noii expoziţii. Alexandru Chira, directorul Oradea Heritage, a precizat la eveniment că prima expoziţie NOCA a strâns aproape 3000 de vizitatori, confirmând că decizia de a crea un centru de artă contemporană a fost una potrivită, cea de a doua urmând programul curatorial printr-o tematică dedicată spațiului fragil dintre cele două emoții: râsul şi plânsul.

„Expoziţia reprezintă strângerea unor artişti importanţi din diferite ţări relativ aproape României, e vorba de Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Austria, Ungaria, dar şi o lucrare importantă din Marea Britanie a unui duo celebru, Gilbert & George. Spre deosebire de prima expoziţie, am adus şi un performance şi materiale video. În perioada de desfăşurare a expoziţiei vom avea evenimente conexe, inclusiv o proiecţie de film, care este sprijinită de Institutul Italian de Cultură din București. Şi pentru prima dată pentru Oradea Heritage, am avut şi sprijinul Forumului Cultural Austriac București, cu ajutorul căruia am reuşit să aducem artiştii invitaţi din Viena. Vreau să amintesc faptul că începând cu luna februarie am dat drumul programului NOCA for Kids, un program educaţional destinat copiilor, adolesceţilor, şi urmează să organizăm şi ateliere pentru seniori astfel încât să îi introducem în zona artelor vizuale şi în sfera artei contemporane. Atelierele au fost organizate în colaborare cu orădeanca Romina Popa, luând ca exemplu programe culturale de la marile muzee şi galerii precum Centrul Pompidou, MoMa, Tate Modern, şi adaptate expoziţiei de aici”.

Alexandru Chira a precizat că „Lacrimi care râd, râsete care plâng” este prima expoziţie din acest an de la NOCA, urmând ca în iulie să fie organizată o expoziţie dedicată studenţilor din Oradea, Cluj-Napoca şi Timişoara pentru care se va lansa un apel public de înscriere. Lucrările vor fi selectate de curatoarele Cristina Vasilescu și Suzana Vasilescu împreună cu Diana Marincu, curator de la Art Encounters, tinerii selectaţi urmând să beneficieze şi de mentorat, vizite în atelierele lor şi sprijin atunci când expoziţia va fi montată pe simeze. De asemenea, în toamnă se va deschide şi o expoziţie care va avea legătură istoria relativ recentă a artei contemporane orădene, a dezvăluit Alexandru Chira.

Centru regional de artă contemporană

Suzana Vasilescu mărturiseşte că nu au ales întâmplător ca jumătate din artiştii expuşi să fie artişti internaţionali din regiune, pentru că se doreşte ca NOCA să devină un important centru regional de artă contemporană, contextualizând astfel arta românească în regiune. Artiştii prezenţi în expoziţie sunt nume consacrate în ţările din care vin, mulţi dintre ei având conexiuni cu România.

Expoziţia „Lacrimi care râd, râsete care plâng” explorează multipele faţete ale celor două emoţii fundamentale, spune Cristina Vasilescu.

„Istoric privind, a existat întotdeauna o diferenţiere de cum s-a poziţionat râsul şi cum a fost interpretat plânsul. Ideea de emoţie şi de afectivitate a fost mult asociată femininului, poziţia femeii care aduce această sensibilitate fiind foarte mult amplasată în sfera domestică. La polul opus este această raţionalitate şi umor care au aparţinut tot timpul identităţii masculine. Prin expoziţia de faţă încercăm foarte mult să creem conexiuni, să nu polarizăm ci să creem punţi de legătură, de dialog, atât între lucrări, între artişti, dar şi în felul cum percepem aceste emoţii foarte puternice”, spune curatoarea.

Cristina Vasilescu subliniază faptul că emoţiile şi afectivitatea au fost preluate şi introduse foarte mult şi în discursuri politice, în societatea neoliberală capitalistă în care trăim, interesant fiind modul în care se pot diseca straturile care se află în spatele acestor emoţii. Prin lucrările expuse, cele două curatoare şi-au dorit să dizolve graniţele dintre cele două emoţii, unele lucrări făcându-te să şi râzi, dar în acelaşi timp să şi plângi.

Emoţiile în societatea neoliberală

Una dintre lucrările care atrag atenţia încă de la intrarea în expoziţie este seria video Lament I-VIII, lucrările „Google me not”, „Museum, Curator și Collector”, prezentată de Anca Munteanu Rimnic, o artistă născută în București, dar care trăiește și lucrează în Berlin.

Artista reinterpretează ideile despre pierdere prin juxtapunerea erei digitale și a limbajului lumii artistice contemporane cu practicile tradiționale ale bocetului. Cele două videouri au fost realizate la Salonul de proiecte București și MNAC, în 2013.

„Un pic suprarealist. Cele şase femei, într-un cadru foarte steril, într-un white cube care este de obicei asociat cu ideea de muzeu sau de galerie de artă. Absurditatea este un element foarte important în practica Ancăi Munteanu Rimnic. Se joacă mult cu conexiunea dintre artă şi viaţa de zi cu zi, dându-le o formă de umor”, punctează Cristina Vasilescu.

O altă lucrare care atrage atenţia este „Eticheta plânsului în public”, realizată de Biroul de Cercetări Melodramatice, un duo artistic fondat în 2009 de artistele Irina Gheorghe și Alina Popa. Cele două au scris şase paşi simpli de a plânge în public, având ataşată şi o mică broşură în care apare ca exemple momentul epic în care plânge Traian Băsescu pe umărul fostului premier Theodor Stolojan, sau lacrima de emoţie al lui Barack Obama la moartea bunicii sale. În perioada expoziţiei această lucrare va avea şi un mic performance. „Din 2009 artistele vorbeau deja despre ce înseamnă emoţiile în societatea neoliberală, cum sunt ele preluate pentru a manipula”, spun curatoarele.

Vizitatorii sunt invitați să contribuie activ la lucrarea artistului austriac Erwin Wurm intitulată „Organization of Love” din seria „One-minute Sculptures”, intervenind direct în procesul artistic și devenind, pentru un moment, parte din rezultatul final, pentru că lucrarea are nevoie de două persoane pentru a fi încheiată. Este vorba despre cele patru obiecte pe care două persoane aflate faţă în faţă trebuie să le ţină între ele, în echilibru, Erwin Wurm problematizând creaţia din perspectiva cotidianului, a elementelor casnice. La fel şi Gilbert & George, artiştii din Regatul Unit, îşi folosesc foarte mult corpurile pentru a realiza obiecte sculpturale.

Roman Tolici, artistul din Republica Moldova care locuieşte în Bucureşti, unul dintre cei mai importanţi artişti hiperrealişti români, expune o lucrare care ironizează consumerismul perioadei pascale, în care e vorba mai mult despre iepuraşi decât despre sacrificiul lui Isus.

La vernisaj au fost prezente şi două artiste stabilite în Austria. Maruša Sagadin, originară din Slovenia dar stabilită în Austria, expune sculpturile Ananas (S) şi Cerc (Verde) şi două coşuri. Artista mărturiseşte că iubeşte spaţiile publice şi lucrează foarte mult în astfel de spaţii fiind foarte provocator pentru ea. Deseori include în lucrările sale părţi din corpul uman în conexiune cu fructe. Coşurile, care sunt nefuncţioanle, fac trimitere, la rândul lor, la trupuri disfuncţioanle care sunt asociate cu obiecte. „Ce m-a impresionat la arta Marušei este eliminarea de gen în interpretarea şi crearea sculpturilor, dizolvând graniţele dintre masculin şi feminin, aducând foarte mult umor în lucrările pe care le face”, a adăugat Cristina Vasilescu.

Cea de a doua artistă prezentă la NOCA a fost Siggi Sekira, născută în Odessa dar mutată în Viena. Ea prezintă în expoziţie trei lucrări. Artista spune că foloseşte foarte mult în creaţiile sale imaginea mamei care s-a stins din viaţă sau cea a pisicii sale, dar şi elemente din mitologia slavă. De exemplu, în lucrarea Demoni şi-a imaginat felul în care suferinţa devine o trăire aproape demonică, în care nu te mai poţi recunoaşte. Una este faţa pe care o afişezi lumii, cealaltă este faţa contorsionată de durere.

Tururi ghidate

Galeria găzduieşte lucrări de sculptură, desen, pictură, ceramică, video și performance, care invită la o sondare interioară asupra modului în care emoțiile circulă între imagini, corpuri și spațiu. Publicul este invitat să descopere lucrările artiştilor: Ana Prvački, Anca Munteanu Rimnic, Biroul de Cercetări Melodramatice, Botond Keresztesi, Daria Koltsova, Dušan Otašević, Ecaterina Vrana, Erwin Wurm, Gilbert & George, Julie Béna, Laila Farcaș-Ionescu, Maruša Sagadin, Megan Dominescu, Omara Mara Oláh, Pandele Pandele, Paulo Wirz, Réka Lőrincz & Dorottya Vékony, Roman Tolici, Róza El-Hassan și Siggi Sekira.

Expoziția va putea fi vizitată la NOCA, pe strada Independenței 20, Oradea, în perioada 27 martie – 21 iunie. Va putea fi descoperită din prima zi prin două tururi ghidate speciale susținute de curatoarele Cristina Vasilescu și Suzana Vasilescu, care oferă ocazia de a descoperi contextul curatorial al expoziției, poveștile din spatele lucrărilor și perspectivele care au stat la baza acestui proiect internațional.

Tururile vor avea loc în 27 martie, ora 15:00 şi 28 martie, ora 12:00. Participarea se face pe bază de înscriere online, fiind 40 de locuri disponibile. Prețul special de deschidere este de 15 lei. Biletul include intrarea la expoziție şi participarea la turul ghidat. Formularul de înscriere se găseşte pe paginile de social media ale NOCA. Înscrierile sunt deschise până în 26 martie.