Regizorul Ion Sapdaru s-a întors la Oradea pentru a pune în scenă, la Teatrul Regina Maria, o comedie spumoasă de situație, cu personaje efervescente. Nu este prima dată când montează această piesă care porneşte de la textul dramaturgului georgian Avksenti Tsagareli şi pe care îl adaptează de fiecare dată altfel. La Oradea spune că îmbogățit piesa cu noi scene, chiar și personaje.

Premiera „Peţitoarea” a avut prima reprezentaţie vineri seara, 14 august, în Sala Mare a teatrului, un vodevil georgian cu energie şi suflet italian. Povestea este construită în jurul unei pețitoare pricepute și a intrigilor amoroase pe care le țese pentru a apropia doi tineri îndrăgostiți în ciuda planurilor de căsătorie „de interes” ale familiilor lor şi a rivalităţii aprige cu cealaltă mijlocitoare de cununii.

Sub aparența farsei, textul critică moravurile, ipocrizia claselor sociale, avariția. Ne întâlnim cu negustorul bogat dar analfabet, care vrea să-şi câştige statutul punând mâna pe un blazon, dar şi cu prinţul falimentar şi beţiv care poate scăpa de datorii doar printr-o însurătoare convenabilă. De cei doi profită cele două peţitoare care se sabotează reciproc. Ele ştiu cum să lege familii, să negocieze o zestre, să inventeze calități inexistente miresei sau mirelui, să întreţină minciuni convenabile, toate pentru un procent gras din tranzacţie.

Ion Sapdaru a îmbinat tehnici din Comedia dell’arte și din dramaturgia italiană modernă, jucându-se cu aceste personaje dinamice şi vesele în toată această poveste de dragoste pe ritmuri de tarantella. Mi-au rămas în minte duelul cu umbrele dintre peţitoare, bătrânii cu nume de regizori italieni de la băile termale, „zidul plângerii” improvizat pentru Truffaldino…

Chiar şi problema tehnică apărută în plin spectacol a fost rezolvată printr-o improvizaţie care i-a păcălit pe mulţi dintre cei aflaţi în sală. Clavecinul prinţului Leandro a rămas mut, cu toate străduinţele de a masca impedimentul, moment în care regizorul s-a ridicat din mijlocul spectatorilor anunţând defecţiunea. Pentru mulţi n-a fost un moment scos din context, cu atât mai mult cu cât spectacolul începuse cu un alai de personaje şi muzicanţi traversând sala. „Peţitoarea” Anca Sigmirean a intrat în joc improvizând un dans comic care a stârnit ropote de aplauze, s-a continuat cu scena următoare, după care s-a intrat într-o pauză neplanificată de zece minute. Chiar şi atunci, mulţi spectatori au avut impresia că aşa trebuia să fie. Defecţiunile tehnice se întâmplă, fac parte din lumea teatrului, dar chiar şi în acele momente, profesionalismul actorilor a făcut să pară ceva firesc, parte din spectacol.

După minutele de pauză spectacolul s-a reluat, cu fundalul sonor în perfectă stare. Finalul poveştii era previzibil, iar spectacolul vesel i-a bucurat până la sfârşit pe cei aflaţi în sală. S-au bucurat deopotrivă de povestea de pe scenă şi actorii excelenţi, care au fost răsplătiţi cu ropote de aplauze. Aceştia au fost: Anca Sigmirean, Adela Lazăr, Alexandru Rusu, Alin Stanciu, Lucia Rogoz, George Dometi, Andrian Locovei, Mihaela Gherdan, Șerban Borda, Gabriela Codrea, Petra Panait, Ciprian Ciuciu, Mirela Niță Lupu, Eugen Neag, Carina Bunea, Cosmin Petruț, Angela Tanko, Giorgiana Coman, Georgia Căprărin.

La final li s-au alăturat pe scenă Cristina Breteanu care a semnat scenografia, şi regizorul Ion Sapdaru, care a mulţumit publicului pentru înţelegere şi răbdare încheind: „Dacă v-a plăcut, să spuneţi la toată lumea. Dacă nu v-a plăcut, să ne spuneţi numai nouă”.

Se cuvine să amintim că de muzica spectacolului s-au ocupat Adrian Miescu, Nicu Moldovan şi Carol Martocean, iar coregrafia i-a aparţinut Mirelei Niță Lupu. Următoarea reprezentaţie va avea loc în 27 august, dar bilete au rămas foarte puţine.

Ion Sapdaru scria: „«Peţitoarea» e despre viața care nu ne este dată să o păstrăm, ci ca să o risipim frumos în iubire, râs, greşeli și bucurii”. Printre aceste bucurii se poate număra şi spectacolul „Peţitoarea”. Într-o lume cu multe apăsări, avem nevoie şi de comedie!