În Sala cu Grifoni de la Secția Muzeul Orașului Oradea (Piața Mihai Viteazul nr. 39-41) a Muzeului Ţării Crişurilor – Complex Muzeal s-a deschis o expoziţie dedicată muncii restauratorilor. Niciun obiect nu este expus în muzeu fără să treacă prin laboratorul unui restaurator, fără că acesta să-i redea frumuseţea printr-o muncă migăloasă, care cere răbdare, atenţie şi precizie.
În cadrul expoziţiei intitulate „Din umbră în lumină” sunt expuse câteva obiecte restaurate dar şi postere științifice care prezintă etapele restaurării fiecărui obiect în parte. Cei şapte restauratori expozanţi sunt: Teofil Mureșan (expert restaurator metal), Mariana Mechiș (restaurator ceramică, sticlă, porțelan), Erika Posmoșanu (restaurator paleontologie), Attila Precup (expert restaurator lemn), Carina Stanciu (restaurator textile), Oana Băruța-Pitic (restaurator hârtie) și Ștefan Lipot (expert restaurator ceramică, metal, porțelan și sticlă).
În deschiderea expoziţiei, Gabriel Moisa, managerul Muzeului Ţării Crişurilor – Complex Muzeal, a numit compartimentul de restaurare ca fiind unul esenţial în viaţa instituţiei.
„Venim astăzi să arătăm publicului rezultatul muncii restauratorilor. Rezultatele lor sunt remarcabile, este un compartiment esenţial. Toţi sunt foarte importanţi, toţi îşi dau măsura valorii şi competenţei lor”, a spus managerul.
„Punct sanitar pentru patrimoniu”
Cornel Abrudan, șef al Serviciului Artă a vorbit despre necesitatea organizării unei astfel de expoziţii.
„Restaurarea împreună cu conservarea în sistemul muzeal este un fel de punct sanitar pentru patrimoniu. Aici se întâlnesc la un moment dat cunoștințe tehnice cu un orizont tehnic, cunoștințe culturale cu un orizont cultural. Menajul dintre ele dă la capăt caracterul activității de restaurator. Majoritatea colegilor noștri restauratori au trecut prin stadii de pregătire, au trecut prin stadii de formare personală și după aceea au trecut prin acumulare de cunoștințe și de abilități care au devenit experiență personală pe parcursul anilor”, a precizat Cornel Abrudan.
Muzeograful a amintit că restaurarea este foarte bine reglementată legislativ şi a pomenit faptul că Legea 182 din 2000 sau H.G. 1546 privind normele de conservare şi restaurare au fost începutul legislativ pe care se bazează toată activitatea, dar mai ales apariția unor colective de experți la nivel central care au început să facă metodologii și îndrumătoare de devize, îndrumătoare de lucrări. Toți au pus la punct un sistem care a dezvoltat sistemul de lucru al restaurării.
Cornel Abrudan, Ştefan Lipot, Gabriel Moisa
Ștefan Lipot, expert restaurator în cadrul Serviciului Arheologie și Restaurare, a mărturisit că scopul acestei expoziţii, ajunsă la cea de a doua ediţie, este de a face vizibilă munca acestui compartiment al muzeului.
„Ceea ce vedeți în această expoziție este cam 0,5% din ce am restaurat noi anul acesta. Nu putem să expunem tot ce am restaurat pentru că noi restaurăm pentru secţiile muzeul nostru şi multe dintre piese sunt expunse deja. Ca să facem o expoziție cu toate piesele pe care le restaurăm în timpul unui an ar trebui să umplem cam o jumătate de muzeu. Avem o meserie extraordinară. Noi, practic, salvăm de-a lungul timpului piesele de patrimoniu care de multe ori sunt într-o stare destul de avansată de degradare. Noi încercăm nu să le facem ca noi, încercăm să le redăm aşa cum arătau ele odată. Mulțumesc colegiilor mei care au înțeles cât de important este să facem o expoziție în fiecare an”, a spus Ştefan Lipot, care a mulţumit şi managerului Gabriel Moisa pentru înţelegere şi sprijin şi pentru faptul că are grijă să le asigure toate materialele necesare restaurării.
De la femur de urs de peşteră, la puşcă de vânătoare
Printre obiectele expuse se numără, spre exemplu, un molar de mamut lânos din Pleistocenul superior. Molarul provine din colecţia veche a muzeului, de la Societatea de Istorie şi Arheologie, unde a intrat în inventar în anul 1901. Iniţial a fost restaurat în 1951 de Tiberiu Jurcsak, dar a avut nevoie din nou să fie restaurat de către Erika Pomoşanu datorită îmbătrânirii consolidantului vechi.
A fost expus şi un femur drept de urs de peşteră din Pleistocenul superior, colectat din peştera Moanei, pe Valea Mişidului, tot de către Tiberiu Jurcsak în 1951, în condiţii de umiditate ridicată. Şi acesta a necesitat un nou procedeu de restaurare, în urma îmbătrânirii consolidantului vechi.
Attila Precup a prezentat printr-un panou ştiinţific procesul de restaurare a unei garnituri de dormitor care a aparţinut episcopului Nicolae Popoviciu. Garnitura a cuprins un dulap cu vitrină, două paturi, două noptiere, o măsuţă, trei scaune şi o masă de toaletă.
Un vas ceramic în formă de cupă cu picior din Eneolitic, descoperit în Oradea, dar şi un vas ceramic în formă de fructieră cu picior, din Neolitic, descoperit la Suplacul de Barcău, au fost expuse în urma restaurării lor de către Mariana Mechiş.
Din piesele restaurate de Ştefan Lipot se pot admira vase din bronz de secol XVII, care au fost curăţate, tratate chimic, şlefuite cu diferite freze metalice şi degresate. Este vorba despre un castron şi o strecurătoare. Tot prin mâna lui au trecut şi vase ceramice (strecurătoare, cupă cu picior, cană cu toatră) din epoca bronzului.
Teofil Mureşan a expus o sabie de ofiţer, secolul XIX, cu lamă uşor arcuită, gardă din bronz în formă de cruce şi mâner acoperit cu piele. Tot el a restaurat şi o puşcă de vânătoare marca Pieper Sollingen, cu ţeavă de bronz în formă de pâlnie, calibru 20 mm, din secolul XIX. Ambele obiecte se pot admira în expoziţie.
Carina Stanciu a dat strălucire unor salbe cu bani şi mărgele din sticlă, din zona etnografică Crişul Negru, aplicate pe suport textil. Înainte de restaurare, salbele prezentau degradare datorată luminii, depunerilor de murdărie, a prafului şi a manipulărilor.
Un „document cerere în căsătorie” din anul 1802 a fost restaurat de Oana Pitic Băruţa, care a avut nevoie de decontaminare şi curăţare uscată, stabilizare şi consolidare preventivă, dublare şi refacerea planeităţii.
A fost expusă şi broşura „Gărgăunii dragostei”, avându-l ca autor pe Iosif Vulcan, broşură datată din 1896. „Gărgăunii dragostei” este o comedie care face parte din creația sa dramatică dedicată teatrului popular și de moravuri. Starea de conservare a broşurii era precară, cu material friabil dezhidratat, cu deteriorări mecanice. Ea a fost dezasamblată, curăţată, tratată umed şi chimic pe file individuale, au fost completate lacunele şi reasamblată.
Expoziţia cu piesele restaurate din patrimoniul Muzeului Ţării Crişurilor – Complex Muzeal pot fi admirate în Sala cu Grifoni din Cetate până în 31 decembrie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!