„Dacă era alt pilot, erau mai multe victime”

La o zi după ce s-a dat verdictul în cazul teribilului accident aviatic din 20 ianuarie 2014, unul dintre supravieţuitori, chirurgul bihorean Sorin Ianceu, a acceptat să vorbească pentru cititorii JB şi Bihon, despre pilotul Adrian Iovan şi experienţa trăită.

„Ne-a protejat din prima până în ultima clipă… Dacă era alt pilot, poate erau mai multe victime” – este mărturia reputatului chirurg Sorin Ianceu, care lucrează la Spitalul din Beiuş şi este angrenat trup şi suflet în munca pentru salvarea oamenilor prin intervenţii de prelevare/transplant de la Spitalul Judeţean Oradea.

Raportul de 158 de pagini arată că la Sibiu i s-ar fi spus pilotului Iovan din turnul de control să nu continue drumul, din cauza condiţiilor meteo. Potrivit însă dr. Ianceu, în acel moment, la Sibiu condiţiile meteo erau ok: „Într-adevăr, condiţiile meteo se pot schimba, atunci la Sibiu era bine. Noi am căzut la circa 150 km. E drept că şi la 2 km pot apărea schimbări meteo”. Dr. Ianceu spune că deciziile din raport nu l-au luat prin surprindere, dar rămâne la părerea lui: „Pilotul Iovan avea o experienţă uriaşă. Participase de multe ori la misiuni umanitare similare şi ştia importanţa factorului timp în cazul prelevărilor/transplanturilor”. De altfel, spune Ianceu, pacienta care aştepta la Bucureşti ficatul ce ar fi trebuit prelevat la Oradea a şi murit la circa o lună fiindcă prelevarea de organe, respectiv transplantul nu s-a mai făcut.

„Suntem oameni, nu mașini”

„Eu rămân la părerea mea, nu îl consider vinovat pe pilotul Iovan. Suntem oameni, nu mașini. E ca în chirurgie: trebuie să iei decizie, care decizie poate fi cu risc. Îţi pui întrebarea: Dacă nu (încerc să îi ajut) eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când (îi voi ajuta)?”.

Dr. Ianceu vede acum, la un an şi jumătate, evenimentul din Apuseni ca pe un concurs de factori care au dus la o catastrofă, ale cărei urmări au fost însă limitate cât s-a putut: „Trăim toţi cu regretul că i-am pierdut pe cei doi colegi, dar în lumea asta suntem o mână de oameni. Şi la noi, ca în pilotaj, e vorba de dăruire de sine”.

Ianceu spune că stătea în spatele pilotului, dar nu a vorbit cu el fiindcă Iovan era atent la zbor şi comunica cu copilotul, în plus era şi gălăgie de la motoarele avionului. În schimb, Ianceu susţine că pilotul Iovan era mereu jovial şi zâmbea: „Chiar dacă o fi avut îngrijorări, a ştiut să nu ni le arate, să nu ni le transmită niciodată. Nici atunci, în acea zi, înaintea zborului, nu era supărat. Era jovial şi ne dădea încredere, ca întotdeauna”.

Sacrificii

Dr. Ianceu şi-a revenit repede din şocul trăit şi, de altfel, la zece zile de la tragedie, dr. Ianceu a zburat din nou. Nu crede că viaţa poate fi cu un ghinion atât de mare ca să i se întâmple a doua oară. Îi place meseria şi se dăruieşte activităţii de prelevare/transplant asumându-şi sacrificii nenumărate. Noaptea, în weekend-uri, de sărbători, oricând e nevoie de salvarea vreunui om răspunde prezent şi merge în orice colţ de ţară unde e trimis pentru intervenţii salvatoare. În august a fost operat a patra oară la fractura de la picior şi se pare că va mai fi nevoie de încă o intervenţie.

Între dr. Ianceu şi ceilalţi supravieţuitori (copilotul Răzvan Petrescu şi medicii Radu Zamfir de la Spitalul Fundeni, Valentin Calu de la Spitalul Elias, Cătălin Pivniceru de la Spitalul „Sfânta Maria”) s-a legat o prietenie unică. „Suntem legaţi prin această experienţă”, spune supravieţuitorul.