Suprarealistul, unicul Salvador Dali, pictorul modern Salvador Dali, scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire” în Zürich, unul dintre fondatorii dadaismului, avangardistul Lajos Kassák, Edgar Degas, unul dintre întemeietorii impresionismului, Henri de Toulouse-Lautrec, pictorul francez din perioada postimpresionistă. Cu toții își vor avea locul în Muzeul Cetății Oradea, iar operele lor vor putea fi admirate de orădeni și nu numai.

Proiecte ambițioase pentru noul director adjunct al Muzeului Cetății Oradea, care vrea să transforme spațiul într-un loc viu, să dezvolte programe culturale, să aducă aici expoziții naționale și internaționale. „Dorința mea este să dezvoltăm acest muzeu astfel ca el să devină unul dintre cele mai importante din țară, și implicit la nivel regional”, spune Imre Zoltan.

Bibliotecă pentru cercetători

Intenția administratorului-șef al centrelor culturale este să aducă arhiva Primăriei din Oradea, veche de 100 de ani, în Cetatea Oradea. Imre Zoltan spune că „în arhiva noastră sunt documente care acoperă perioada de până în 1950”. Conform noului director adjunct al Muzeului Orașului, imobilul din Cetate va adăposti o bibliotecă destinată cercetătorilor, doctoranzilor, constituită pe un fond de carte și documente care provin din academii, din muzee, cărți de specialitate. Accesul la aceste documente se va face pe bază de cerere.

„Deja am adus sute de volume de grafică, etnografie, folclor. Iar dr. prof. Hoppál Mihály va dona o colecție mare de cărți de specialitate. Domnia sa este antropolog, Doctor Honoris Causa al Universității din București, se află la o vârstă înaintată și, practic, își dăruiește ceea ce e viața domniei sale în trei locuri, unul dintre acestea fiind Oradea”, explică administratorul-șef al centrelor culturale, Imre Zoltan.

Una dintre explicațiile faptului că prof. dr. Hoppál Mihály își donează valoroasa colecție Oradiei e faptul că Imre Zoltan și-a pregătit doctoratul chiar cu ilustrul antropolog. Cărțile donate de profesorul din Budapesta sunt scrise într-o plajă largă de limbi, inclusiv în română, finlandeză, turcă.

„În acest moment, relația cu colegii din Cetate este foarte bună. Toată lumea, inclusiv doamna director Lupșe, e deschisă pentru a înmulți expozițiile cu renume în acest loc. Ca noutate pentru Oradea, pot să spun că vom aduce din Polonia expoziții cu lucrările lui Salvador Dali, ale lui Chagall, ale metafizicianului Chirico. Vor fi expoziții cu tematică biblică, care vor fi deschise pe parcursul a trei luni”, spune Imre Zoltan.

Dicționarul care prinde viață

Una dintre primele colaborări materializate de administratorul-șef Imre Zoltan este cea cu Muzeul Literar din Budapesta, iar rodul acestei colaborări e o expoziție interactivă, inedită, care mai poate fi văzută în Muzeul din Cetate aproape 3 luni.

Expoziția „Dicționarul care prinde viață” a fost organizată cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la naşterea poetului Weöres Sándor. În faţa vizitatorului intrat în spaţiul expoziţional, dicţionarul începe să se mişte neaşteptat şi prin multitudinea animaţiilor îl invită pe vizitator în sală. Jocurile de cuvinte (calambururile), care dă şi titlul expoziţiei, prind viaţă pe zidul de întâmpinare în desenele caracteristice stilului poetului.

„Făpturile de cuvinte” zboară în direcţia sălii, fac salturi, tumbe, aidoma figurilor fanteziei poetice. Într-un alt loc, ținând fructele în mână, putem asculta despre ce ne povestesc. Merele, strugurii spun câte o poezie sau rimă, mai mult sau mai puţin cunoscută de copii.

„«Dicționarul care prinde viață» îmbină elementele tradiţionale ale unei expoziţii literare cu cele mai moderne jocuri lingvistice interactive specifice mass-media. Jocurile lingvistice creative, care au la bază textele poetice ale lui Weöres Sándor, îndeamnă vizitatorul la gândire activă, din care rezultă cunoaşterea mai aprofundată a poeziei.

Peticirea poeziei, desenare de poezie, broderie de cuvinte, răsuflare de idei, formarea textelor poetice în 3D, generare de text poetic prin ciocănit, şi multe alte jocuri interesante îi aşteaptă pe vizitatorii dornici de distracţie spirituală. Sensul vieţii poetului Weöres Sándor era experimentarea muzicalităţii, sonorităţii şi ritmicităţii limbii în procesul scrierii poeziei. A căutat forma ideală a transcrierii gândurilor folosindu-se în mod virtuoz de posibilităţile limbii maghiare.

„Munca mea să fie de folos, nu să fie admirată cu gura căscată”, mărturiseşte în poezia intitulată „Mărime”. Acestei dorinţe a poetului îi corespunde această parte a expoziţiei realizate în cooperare cu Laboratorul de Tehnologie Creativă al Universităţii de Artă Moholy-Nagy”, explică Imre Zoltan conceptul expoziției.

În partea tradiţională a expoziţiei ne permitem să aruncăm o privire şi asupra biografiei extrapoetice a poetului, care a avut repercusiuni asupra lirismului său. „Această ordonare tematică a putut fi reconstituită în primul rând din corespondenţa poetului, din confesiunile sale. Aici avem posibilitatea de a prezenta publicului manuscrise, fotografii, cărţi şi opere plastice din colecţia Muzeului Literar Petőfi, dar şi alte documente din patrimoniul altor instituţii partenere”, a spus Zoltan Imre.