Artistul Dan Perjovschi, unul dintre cei mai mari artişti români, a fost invitat la un „artist talk” de către Fundaţia Comunitară Oradea. Evenimentul a avut loc luni seara în Cetatea Oradea, sala F, intrarea fiind gratuită şi pe bază de înscrieri.

[eadvert]

În debutul întâlnirii, Cătălin Popa, preşedintele executiv al Fundației Comunitare Oradea, a făcut o scurtă introducere, prezentând sumar activitatea lui Dan Perjovschi. A amintit şi faptul că la Oradea artistul a reprezentat prin artă societatea civilă legată printr-un network, lucrarea sa fiind realizată pe un perete din sediul fundaţiei, aflat în Crişul Shopping Center.

„Ceea ce vreau eu doar să vă reamintesc este că domnul Perjovschi este un om angajat în slujba Libertăţii, şi o puteţi descoperi în Revista 22 cu ocazia fiecărei apariţii, şi de atunci, pe ziduri de peste tot. Ne transmite un mesaj pe care e bine să ni-l reamintim sistematic, un mesaj care ţine de frică: «să nu ne fie frică», şi care ţine de indiferenţă: «să nu fim indiferenţi». Cred că la asta aş rezuma eu arta lui Dan Perjovschi, o luptă cu indiferenţa, şi o luptă cu frica. Pentru că doar cu ele şi fără ele ne putem defini spaţiul Libertăţii”, a punctat Cătălin Popa.

Mulţumind pentru invitaţie, în deschiderea prezentării sale, Dan Perjovschi a amintit că este într-un parteneriat cu Fundaţiile Comunitare din România pentru diverse proiecte. Este a doua oară când vine la Oradea pentru o întâlnire organizată de fundaţia Comunitară Oradea, prima fiind în 2019. „Vin întotdeauna cu mare plăcere pentru că eu sunt într-o mare admiraţie a acestei zone asociative şi non-guvernamentale. Eu fac parte practic din prima generaţie a asociaţiilor care s-au înfiinţat în România după Revoluţie, şi am rămas cu ideea de societate deschisă în cap de atunci”, a spus Dan Perjovschi.

Un „artist cetăţean”

A propus, în continuare, proiecţia unui traseu al practicii sale ca artist, care are mereu legătură cu zona comunitară şi asociativă. Dan Perjovschi spune că face parte dintr-o „tradiţie experimentală”. Lucrează cu imagini şi cuvinte, reducând ceva extrem de complex, la un lucru simplu şi direct. „Eu lucrez cu cuvintele ca şi cu o plastelină”, punctează artistul, definindu-se ca un „artist cetăţean” care crede vizual, dar care în acelaşi timp trebuie să şi vorbească ce dă.

Practica sa nu este de a crea scandal, ci de a crea punţi, spune Perjovschi. „Puntea pe care o creez e prin umor. Arta mea vine din Revoluţie. Eu nu am să uit niciodată că nişte oameni au ieşit în stradă şi au murit, ca eu să vă vorbesc în seara asta, aici. Fundamentul artei mele este momentul în care se cucereşte libertatea de expresie”.

După 1990, Dan Perjovschi a intrat în zona de publicaţii, atunci având loc „un boom al tipăriturilor, al expresiei necenzurate”. Pentru prima dată în România se putea tipări ceea ce voiai. Din acest motiv, pentru el a fost o zonă mult mai interesantă decât cea a galeriilor de artă. „Eu am avut o galerie de 16 pagini”, a spus Perjovschi, ilustrând cu umor momente cheie de după 1989 în pictograme apărute săptămânal de 35 de ani încoace în Revista 22.

După 1990 a făcut artă obiectuală, cum a fost, de exemplu, lucrarea „Antropoteca”, constând în 5.000 de desene, care se află din 1995 în colecţia muzeului din Aachen. Fiind „blocat de capodoperă” când venea vorba de a expune în străinătate – asta însemnând transport, asigurări, buget – a trecut la libertatea de mişcare, renunţând la obiect, la desenul pe hârtie, şi desenând direct pe zidul galeriei sau al muzeului care îl invita.

Pe ferestre, pe pereţi, pe asfalt

Subiectele sale vin în general din presă. Citeşte atât presa tipărită cât şi presa online, axându-se pe temele principale de interes pe care le formulează într-o formă simplă şi directă, după care le execută pe spaţiul care îi este alocat: ferestre, pereţi, asfalt. Se adaptează arhitecturii locului în care primeşte spaţiul de expunere, încercând ca mesajul să fie cât mai bine articulat în acel context. Desenează nu doar la Muzeul Tate din Londra, la muzeul MoMA din New York sau la Centrul Pompidou din Paris, ci şi în Centrul de vaccinare din Fierbinţi, în spaţiul „Artă în context” din Slănic Moldova, pe turnul de apă din Drobeta Turnu Severin, sau pe un tramvai din Iaşi.

Desenele lui au fost purtate la protestele de la Roşia Montană, sau la protestele din Germania, din Stuttgart, împotriva tăierii copacilor, se pot vedea pe faţada unui muzeu dedicat naturii din Busan, în Coreea de Sud, pe un zid al muzeului olandez Van Abbe din Eindhoven sau în Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Atena. De multe ori, desenele sale au viaţă scurtă. Locaţiile pe pereţii cărora a fost invitat să creeze, de multe ori se transformă în boutique-uri, mall-uri, sau pur şi simplu dispar…

Dan Perjovschi face uneori şi ilustraţii pentru cărţi. „Pentru mine cartea, ziarul, e un vehicol de a intra în alte teritorii decât astea de artă în care se intră doar în Noaptea Muzeelor. Un an nu vine nimeni, şi în noaptea aia vin toţi! Eu încerc să mă distribui pe nişte platforme care nu aparţin neapărat scenei de artă clasice”.

„Arta mea s-a edificat în dictatură, şi a explodat în democraţie. Şi în toată această tranziţie, ziare, societate civilă, schimbare, pentru mine a fost tot timpul mesajul: nu sta în atelier, ieşi cumva în societate! Desenul eu îl văd şi ca pe un fel de performance politic”, spune Dan Perjovschi, ilustrând cu o fotografie legată de Galeria Simeza din Bucureşti pe ale cărui geamuri a desenat în semn de protest faţă de închiderea acestora. „Eu nu sunt un fan UAP (n.r. Uniunea Artiştilor Plastici). Drumurile noastre s-au despărţit. Dar în momentul când această galerie din Bucureşti, una din puţinele rămase, era să se piardă, s-a făcut un proiect din «arta la fereastră» pentru că nu mai aveau voie să expună în ea, că cică era clădire cu bulină roşie. Atunci am făcut un manifest desenând despre frică. Dar depinde şi cum e frica asta. Că dacă ne iau galeriile, devenim conceptuali. Există tot timpul o soluţie. A fost un performance cu public, se filma… Chiar dacă UAP nu mai e tipul de platformă cu care eu colaborez, atunci era un moment foarte dificil…”

Un „ziar” cât un zid de 30×4 metri

A colaborat cu Asociaţia Dăruieşte Viaţă, pentru care a realizat mai multe desene pentru tricouri, care au fost apoi vândute iar banii au fost donaţi pentru ridicarea spitalului pentru copii. A colaborat şi cu Ambulanţa pentru Monumente, căreia i-a desenat sigla şi, de asemenea, desene pentru tricouri.

Cel mai lung proiect al său, care ţine de zona comunitară şi asociativă este zidul de 30×4 metri pe care din 2010 îl desenează în Sibiu, şi care în timp a căpătat numele de „ziar orizontal”. Zidul separă curtea teatrului din Sibiu de stradă, la marginea oraşului vechi.

„Poţi să ratezi locul ăsta. Fluxul de populaţie nu e în faţa zidului ci într-o parte. Şi atunci e şi în atenţie, şi în afara atenţiei. Mi se pare un lucru foarte mişto. Un zid care se uită la un alt zid, al cetăţii. Eu îl fac de 12 ani, la fiecare ediţie de festival de teatru. În iunie se întâmplă. Îi schimb designul şi apoi lucrez de-a lungul anului care începe în iunie. Mai merg de vreo 12, 20 de ori acolo, de parcă aş fi angajatul oraşului Sibiu, dar nu sunt plătit pentru asta. Ideea de bază a acestui «ziar» este să aduc cetăţenilor din oraşul meu ceea ce desenez la New York, Paris şi Berlin pentru că ei poate nu ajung acolo”.

Artistul îşi organizează acum peretele ca pe un ziar, cu secţie internaţională, secţie locală, secţie socială, culturală. „Ce e interesant este că lumea merge acolo şi îşi face selfie-uri. Oamenii sunt curatorii mei, ei selectează, ei crează pe Facebook un alt zid mult mai mare”.

Dan Perjovschi a primit o invitaţie la cea mai mare expoziţie de artă din lume, care se întâmplă o dată la cinci ani în Kassel, în Germania, o expoziţie care are 24 de milioane de euro buget. Invitaţia se referea la a extinde zidul din Sibiu, de a recrea aceleaşi „articole” şi în Germania. În cele 100 de zile cât ţine expoziţia, a creat 100 de articole.

După un dialog cu cei prezenţi în sală, Dan Perjovschi a acordat autografe pe volumul, „Dan Perjovschi. The Horizontal Newspaper. A school of Text and Image” (Ziarul Orizontal. O şcoală de text şi imagine), de Gloria Luca și Dan Perjovschi, apărut la Curtea Veche Publishing în 2022, dar şi pe „Postcards. The Horizontal Newspaper. The Last Five Years, 2019–2023”, o serie de 70 de cărţi poştale cu articole de pe „zidul orizontal”, în ideea a-ţi crea propriul zid acasă, spune artistul.

Evenimentul de luni, din Cetate, a fost organizat de Fundația Comunitară Oradea, în parteneriat cu Centrul Europe Direct Oradea și cu sprijinul Visit Oradea.