
Daniela Morar a depus plângere penală și solicită despăgubiri morale de un milion de euro, iar cazul a ajuns deja în instanță.
În vârstă de 49 de ani, femeia afirmă că înainte de intervenție nu a avut probleme medicale grave. Colonoscopia i-a fost recomandată și efectuată de medicul gastroenterolog Andrea Purza, iar operațiile ulterioare au fost realizate de medicul primar de chirurgie generală Marius Sfîrlea.
„Aveam probleme cu stomacul. Am mers la doamna doctor Andrea Purza, suspectând o gastrită. Pe 6 martie 2024 am fost la o consultație. Mi-a dat să fac analize. Le-am făcut și când m-am întors cu ele am discutat despre colonoscopie. Asta pentru că eu am avut, de când mă știu, probleme cu constipația. A sugerat că ar fi mai bine să facem o colonoscopie, mai ales că am peste 45 de ani. Având asigurarea privată de la lucru, am spus că o să încerc. Doamna doctor nu mi-a explicat procedurile și riscurile. Dacă îmi spunea că există riscul să îmi perforeze colonul, nu aș fi acceptat”, spune Daniela Morar.
Aceasta recunoaște că a semnat documentele prezentate înainte de intervenție: „Mi s-a spus «semnați aici și aici» și mi-a arătat cu degetul. Am luat hârtia și m-am uitat, dar au spus că sunt doar niște formalități”. Procedura a avut loc pe 18 aprilie 2024. „Anestezistul mi-a spus că voi dormi 10 minute. După aproximativ trei minute m-au trezit pentru că mi-au perforat colonul. M-am speriat și nu mai aveam aer, nu mai puteam respira, amețeam. Mă durea îngrozitor și am înțeles, din ce scrie, că mi-a intrat aer în plămâni și inimă. M-au dus într-un salon și apoi au chemat chirurgul. M-au dus la CT de două ori și mi-au făcut analize cu și fără substanță de contrast. După două ore, m-au băgat în sală pentru prima operație”, povestește femeia.
Potrivit acesteia, după intervenție starea i s-a agravat.
„La șapte zile după prima intervenție am făcut peritonită și am ajuns la colostomă, anus contra naturii (n.red. – colostoma este o procedură chirurgicală în care se creează o deschidere prin peretele abdominal, deviind o parte din colon pentru a elimina materiile fecale, ocolind rectul și anusul). Atunci am crezut că nu mai scap vie. Soțul a plecat de la spital și la 16:30 am făcut peritonita. Am avut niște dureri îngrozitoare. Am chemat asistenta să îmi facă un calmant. Mai aveam piatră la rinichi și am crezut că este vorba de ea. Calmantul nu a avut niciun efect, iar durerile erau din ce în ce mai mari. Nu mai puteam nici să strig. Asistenta a spus că mi-a făcut deja calmant și nu are altceva ce să facă. A venit altă asistentă și mi-a spus să nu mai strig, că mă aude tot spitalul. Eram cu o pacientă în salon și au luat-o spunându-i că nu se va putea odihni. I-am spus să vină doctorul și mi-a tot spus că vine. Abia după trei ore și ceva a venit”, afirmă femeia. Daniela Morar spune că medicii au venit pe la ora 19:30 și au trimis-o din nou la CT. „Durerile au continuat și m-au lăsat să mă chinuiesc, cu septicemie, până a doua zi la 12:00, când m-au operat, pe 26 aprilie. Când am văzut că au dus pacienta din salon, mi-am sunat soțul și i-am spus să vină «că mor aici». A venit cu ocazia, speriat, din sat”, spune ea.
În urma rezultatelor investigațiilor, medicii au constatat că sutura realizată la prima intervenție nu a rezistat, iar conținutul intestinal a ajuns în cavitatea abdominală, evoluând către septicemie, situație care a impus reintervenția chirurgicală.
„Nu vreau să mai pățească nimeni ce am pățit eu”
Ambele operații au fost efectuate de medicul Marius Sfîrlea, alături de medicul Maghiar, susține femeia.
Despre Andrea Purza spune că „nu a recunoscut niciodată că a fost vinovată, dar venea mereu la mine în salon, mă întreba cum sunt, că îi pare rău pentru ce s-a întâmplat, că nu e vina mea, nici vina dânsei, că nu știe cum s-a ajuns aici”.
Ulterior, după primele două intervenții, Daniela Morar a ajuns la Spitalul Județean, unde a mai suferit trei operații. La patru luni și jumătate de la prima intervenție, pe 17 septembrie 2024, medicul Dănuț Dejeu i-a realizat operația de inversare sau închidere a stomei.
„Domnul doctor Dejeu a fost un înger de om. S-a comportat exemplar. Niciun leu, nicio atenție, nimic. Nu îmi găsesc cuvintele să vă spun ce om extraordinar a fost. Dacă rămâneam la ei poate eram o legumă sau moartă, în ziua de azi”, afirmă femeia. Daniela spune că nu a făcut plângere la spital sau la Colegiul Medicilor pentru că „doamna avocat mi-a spus că corbii nu își scot ochii între ei”.
Directorul medical al spitalului a fost chemat în septembrie 2024 la audieri la poliție, iar luna viitoare, femeia va avea prima înfățișare în proces. Impactul emoțional, spune ea, a fost puternic: „Am stat opt luni de zile în concediu medical, la pat. Soțul s-a îngrijit de mine, că eu nu am mai putut să fac nimic. Eram o fire veselă, prietenoasă înainte să ajung la ei. Acum sunt cu totul opusă. Am raport psihiatric și psihologic”.
Daniela spune că „până în această lună” nu a avut puterea să vorbească cu presa.
„Am ales să fac povestea publică, pentru că mi se pare că viața noastră nu valorează nimic în fața medicilor. Și nu vreau să mai pățească nimeni ce am pățit eu”, spune Daniela Morar, care solicită, prin intermediul avocatei, daune morale de un milion de euro.
Consimțământul semnat prevede că există risc de deces în cazul intervenției
Gastroenterologul Andrea Purza susține că, cel mai probabil, perforația a fost cauzată de anatomia intestinelor:
„aderențe care erau înainte de colonoscopie și pe care nu avem cum să le identificăm. Toate ansele intestinale (n.r. porțiuni ale intestinului) erau modificate ca anatomie. Asta în urma unei intevenții chirurgicale de histerectomie (n.red. – intervenție chirurgicală majoră, care presupune îndepărtarea uterului) de acum patru ani. După aceste intervenții ginecologice, cunoscute de chirurgi și ginecologi, apar de multe ori aderențe care nu pot fi evidențiate pe imagistică și nu sunt o contraindicație pentru colonoscopie. Sunt niște cicatrici în urma unei intervenții chirurgicale. Din cauza lor nu se mai păstrează aceeași anatomie, nu mai există aceeași elasticitate, iar traiectul nu mai este corespunzător, țesutul este ținut în tensiune din cauza acestor aderențe. Și ele puteau da simtomatologia pacientei, dar noi nu avem de unde să știm asta. La fel de bine, simptomele pot fi date de cancer de colon. Diagnosticul de „intestin iritabil” este un diagnostic de excludere. Este greșit să nu faci investigații când poate fi vorba de cancer de colon și să presupui că sunt de vină aceste aderențe. Pentru a ști cu siguranță, trebuie să faci colonoscopie. Am povestit înainte, i-am făcut analize, ecografie abdominală, am văzut că nu avem semne de alarmă. Mi-a povestit că are simptome digestive care se accentuaseră în ultimele luni. I-am explicat că în cazul ei, ghidurile recomandă colonoscopie. Dacă nu aș fi făcut procedura și pacienta ar fi avut cancer de colon, aș fi fost pasibilă de pedeapsă”, povestește doctorița, care subliniază că informarea pacienților e o procedură standard și că Daniela Morar a semnat un consimțământ scris înainte de intervenție. „Acolo este precizat inclusiv că există risc de deces în cazul intervenției. Nu face nimeni un act medical despre care știm că implică anumite riscuri, fără să fie pacientul informat”, spune Andrea Purza.
Aceasta subliniază că este medic cu experiență, lucrează la Pelican din 2008, a urmat facultatea și rezidențiatul la Cluj-Napoca și doi ani de pregătire în Franța: „Am făcut mii de colonoscopii, unele mult mai grele decât aceasta. Dar se întâmplă. Nu există secții de Gastroenterologie unde să nu se întâmple astfel de incidente”.
Există 7-8 cazuri de perforație de acest tip în toată literatura de specialitate
Doctorița spune că i-a dat inițial tratament și a fost mai bine, dar apoi a revenit la cabinet, plângându-se că simptomele îi apar din nou.
„A spus că și-a amintit despre colonoscopie și ar prefera să o facă. Nimic nu prevestea că investigația ar fi putut merge prost. Rectul are 15 cm, am trecut de el și apoi am văzut o membrană subțire. Prima dată am fost tentată să cred că este un diverticul. Am zis că dacă am un dubiu, nu mai forțez ca să nu se rupă, scot tubul, îi facem un CT să vedem despre ce e vorba și dacă e totul ok, reluăm a doua zi. Trei minute a durat. Am trezit pacienta, am sunat la radiologie să spun că venim, am sunat chirurgul, nu știam ce e și voiam să fiu sigură că nu pleacă din spital. Din secunda aceea am lăsat totul baltă și m-am ocupat de pacientă să văd exact ce e. Nu am abandonat-o, nu am ascuns incidentul”, povestește Andrea Purza.
Ea adaugă că situația a fost ieșită din comun, pentru că „dacă se rupe peritoneul, vezi pe ecranul endoscopului ansele intestinale. Aici nu am văzut asta, pentru că nu a fost o ruptură intraperitonială, ci o deșirare a țesutului. De la acele aderențe, insuflarea cu aer a dus la o ruptură retroperitonială (n.red. – o leziune a structurilor din spațiul retroperitoneal, o zonă anatomică situată în spatele peritoneului – membrana care căptușește cavitatea abdominală și înconjoară majoritatea organelor abdominale). Zona găzduiește organe vitale”, spune doctorița.
Aceasta explică că ruptura s-a produs din cauza presiunii aerului din colonoscop, care nu poate fi ajustată de medic. Tot ea subliniază că există 7-8 cazuri de perforație de acest tip în toată literatura de specialitate. „Aerul a urcat, așa cum e normal, pe niște căi anatomice. Asta se întâmplă la orice fel de intervenție. Urcă în pleură, nu a fost vorba de o perforație a plămânului. E o difuzie, un proces fizic care apare normal. Se reabsoarbe și nu se întâmplă nimic”, spune doctorița, care subliniază că situațiile de acest fel nu pot fi prevăzute și că i se pot întâmpla oricărui medic. După ce i-a fost prezentată situația, conform doctoriței, pacienta a fost dusă la medicul chirurg Marius Sfîrlea, care i-a explicat în ce constă intervenția și la ce se poate ajunge, aceasta semnând și acolo un consimțământ.
După operație, lucrurile au mers bine, nu a fost nevoie de stomă, dar apoi situația s-a complicat. Șeful Secției de Chirurgie și directorul medical al Spitalului Pelican, Adrian Maghiar, a descris succint ce s-a întâmplat: „S-a făcut o manoperă de colonoscopie la un colon patologic, s-a întâmplat o perforație, s-a reintervenit, pacienta a revenit pentru că nu a ținut sutura, se poate întâmpla așa ceva”. În ceea ce privește faptul că pacienta a avut nevoie de psihiatru, Andrea Purza spune că Daniela Morar fusese diagnosticată de psihiatru cu „tulburare anxioasă”, înainte de a veni la Spitalul Pelican și că lua chiar tratament. De asemenea subliniază că atât ea cât și colegii au avut grijă cât au putut de pacientă și au făcut tot ce depinde de ei ca aceasta să se vindece.
Daniela Morar spune că a trebuit să facă 5 operații pentru a repara o perforație de colon cauzată de o eroare medicală.
Trimite articolul
XCei de la pelican sunt afaceristi; doar bani multi iar actul medical este zero. Te omoara cu zile
-
Asa este , zero etică, respect și experiența , Pelican e cel mai prost spital din Bihor .
… viața noastră nu valorează nimic în fața medicilor… păi de ce generalizează doamna !? … doctorul Daniel Dejeu ( respect maxim pentru dânsul ) este tot medic nu-i așa ? Deci cum și în alte domenii se întâmplă greșeli și ei / medicii sunt supuși să facă și greșeli ! Cu toate acestea , deși îi înțeleg și durerile doamnei în cauză , la fel ca în perioada covidului mulți îi numeau criminali pe medici , acei medici la care apelăm dacă avem probleme de sănătate !
Nimeni nu contesta suferinta pacientei. Totodata, nimeni nu poate spune ca medicul ar fi dorit sa faca vre-un rau. Sunt complicatii care pot aparea la absolut orice interventie medicala. Complicatii apar si la Pelican, si la Judetean, la Cluj sau New York. In momentul in care te supui unor interventii medicale iti asumi un risc, mai mic sau mai mare, ca lucrurile sa mearga prost si sa apara complicatii. Important e ca acea complicatir a fpst recunoscita imediat si s-a intervenit astfel ca viata femeii sa fie salvata.
Am citit ingrozit cele relatate,
Usor m-am limistit cand am citit ca a operat-o si dr Dejeu.
Si eu am fost operat de dansul,
ii multumesc pe aceasta cale!
Noi nu suntem pacienti, noi suntem clienti.