„Despre Preşedinte în democraţie. O analiză din perspectivă instituţională”, este volumul lansat de universitarul Lia Pop aseară, în sala festivă a Colegiului Naţional „Emanuil Gojdu”. Prezenţa autoarei în şcoala care a contribuit la formarea domniei sale a fost explicat de directorul C.N. Gojdu, Liana Bako, ca o dovadă că „spiritul gojdist dăinuie”. În aceeaşi atmosferă a vorbit şi liderul PSD Ioan Mang, care a mărturisit că a „prins din familie un pic de spiritul gojdist”, în contextul în care ambii copii ai domniei sale sunt absolvenţi ai acestei instituţii. Chiar dacă titlul cărţii e unul pretenţios, lansarea a avut loc într-o atmosferă relaxată, prietenească. În sală au fost prezenţi Claudiu Pop, prefectul de Bihor, şefa Cancelariei Claudia Timofte, şeful Inspectoratului Teritorial de Muncă, Marius Rotar, viceprimarul Ovidiu Mureşan, deputatul Sonia Drăghici, fostul director de la Gojdu, profesorul Dorel Tifor, colegi din Universitate- Sorin Curilă, preşedintele senatului, din PSD, colegi de şcoală ai autoarei, foşti studenţi şi nu în ultimul rând omul de cultură Mircea Bradu şi ziaristul şi universitarul Ioan Laza. Ioan Mang s-a arătat surprins în prima fază de faptul că atât concluziile cărţi, cât şi cuprinsul sunt redactate şi în engleză, maghiară, italiană şi romani. Explicaţia găsită de liderul PSD este aceea că mesajul acestei cărţi trebuie să ajungă la toată lumea. „Va trebui să facem lobby ca această carte să ajungă la toţi parlamentarii, pentru momentul când vor discuta despre Constituţie”. În intervenţia domniei sale, deputatul Sonia Drăghici a vorbit despre Lia Pop ca fiind în amintirea sa drept „cea mai frumoasă, deşteaptă şi binepregătită elevă a liceului pe domeniul pe care îl stăpânea”. Scriitorul Mircea Bradu a vorbit despre valenţele culturale ale localităţii în care s-a născut autoarea: Ucuriş. În opinia lui Mircea Bradu, faptul că Lia Pop s-a născut într-o vatră culturală -Ucuriş, localitate care a dat 16 doctori în ştiinţe şi că provine dintr-o familie cu patru doctori în diverse domenii nu e deloc întâmplător în ceea ce avea să însemne traiectoria profesională a doamnei Lia Pop.
Băsescu- studiu de caz
„Apreciez seriozitatea, efortul extraordinar al autoarei pentru a ne aduce informaţii pe care pentru a le accesa ar fi trebuit să petrecem mult timp în bibliotecă. Personal, am să recomand studenţilor această carte în care sunt prezentaţi cei trei piloni pe care trebuie să se sprijine o instituţie: pilonul normativ, reglator- documente, acte, cel valoric – în strânsă legătură cu sistemele politice şi pilonul structural- cognitiv. Sunt prezente, de-asemenea studii de caz, rolul pe care îl joacă Preşedintele, fiindcă Preşedintele joacă un rol şi îşi pune pecetea pe instituţie. Este prezentat şi un studiu de caz pe Preşedintele în exerciţiu la momentul în care s-a scris cartea, Traian Băsescu care face un joc interesant între cele trei puteri”, a apreciat sociologul Floarea Chipea.
Universitarul Lia Pop a ţinut să precizeze că atunci când a scris cartea a vrut să se adreseze cetăţenilor. Conform autorului, cartea are informaţii updatate, conține şi reflecţii, dar şi un mesaj legat de instituţii: acela de a nu aştepta să ne facă bine alţii, să avem grijă să ne facem noi bine instituţiile.
Despre Preşedinte
Instituţia Preşedintelui este abordată de universitarul Lia Pop din cele mai surprinzătoare unghiuri şi perspective. „Preşedintele ca structură de putere colegială şi dinamica sa” e una dintre abordări. Autoarea explică faptul că Preşedenţia este percepută ca expresie concretă şi personalizată puterii de la vârful comunităţii politice… Orice istorie a regimurilor republicane este implicit o istorie care cuprinde şi istoria preşedinţilor, când nu este doar o istorie a preşedinţilor. Şi totuşi, preşedenţia s-a constituit, istoric, excepţie cazul american, ca instituţie nepersonalizată. Linia de demarcaţie între Monarhie şi Republică a fost democraţia putere unipersonală şi putere publică, populară. Cea mai onestă expresie a puterii poporului şi cea mai clară deosebire de monarhie a fost puterea colegială”, sunt câteva dintre consideraţiile autoarei.
„Care este spiritul naţiunii noastre?” este o întrebare la care fiecare şef de stat are de răspuns… Şeful statului personifică statul, îi împrumută din personalitatea sa „moral-intelectuală” şi fizică. Intelectual şi moral şeful statului simbolizează altitudinea extremă a ambiţiei naţionale, reperul său şi modelul său, dar şi direcţia şi orientarea sa politică. Intelectual el este omul cu aptitudini excelente, dar şi cu o educaţie generală şi specifică pentru rol de elită. Moral, şeful statului este cetăţeanul care a ieşit din carapacea egocentrismului, clar şi definitiv, şi care este gata de sacrificiul suprem pentru naţiunea sa”, susţine Lia Pop. Politologul consideră că „regimul parlamentar funcţionează la mari cote de performanţă cu un Preşedinte diplomat orientat spre negociere politică şi priceput în a comunica transparent, multem, nu mult. Să fie un Preşedinte diplomat este exigenţa regimului faţă de prestaţia sa de-a lungul mandatului. Regimul prezidenţial funcţionează la mari cote de performanţă cu un Preşedinte împărat, un preşedinte care este abilitat să impună politic. Pentru el este vital să comunice puţin, conform regulii impera brevitas. Dar, puterile sale de a face politici şi de a le şi finanţa îi impune transparenţă instituţională. Slalomul printre cele două exigenţe contradictorii este proba sa de foc”, e credinţa autoarei. Cititorii sunt invitaţi să afle din filele cărţii cine sunt cei care corespund acestor profile şi cum au reuşit să treacă prin aceste probe de foc.
Citiți principiile noastre de moderare aici!