Sinagoga Neologă Sion a prins viaţă şi culoare duminică seara la vernisajul expoziţiei „RecyclArt – from Trash to Art” al actriţei Adela Lazăr. Voci vesele de copii, poveşti între prieteni la o şampanie şi un deliciu dulce, flori, culori şi muzică în surdină pusă de Dj Lulu, toate amplificate de ecoul frumoasei clădiri monument istoric.

Călătoria colorată prin lucrările Adelei trece prin „pensula şerpilor” la „soonset”, descoperi apoi un „wishfish” sau un „PharaOne”, ca să dai de „Trashbow” şi „InimaGinabil”. Şi pentru că nimic nu e ceea ce pare, cu cât te apropii mai mult descoperi detalii, frânturi dintr-o altă poveste, din care ies bile din sticlă, cofraje, macrameuri, bomboane, elemente dintr-un laptop stricat, casete audio, pene, ştampile, jucării vechi şi noi, capace, pensule uzate…. Cei mai fascinaţi în această călătorie au fost copii, care au descoperit o mulţime de personaje, de la pisicuţe la păpuşi, de la purcei roz la marionete, captive într-o lume cu totul nouă, prinse într-o Re-Creaţie inspirată, plină de culoare şi lumină.

 

Este a patra expoziție a actriței Adela Lazăr, pictactrița Hadella care este îndrăgostită de culori. Materialele ei de lucru au fost obiecte vechi, „comori” pe care, cum spune ea, le-a ReIntegrat / ReInventat / ReUtilizat / ReSuscitat / ReCiclat.

[eadvert]

De ce RecyclArt?

Ideea i-a venit în urmă cu patru ani, pentru că Adela este o fiinţă extrem de strângătoare. „Nu pot să renunţ la lucruri. Nu pot să renunţ la oameni, nu pot să renunţ în general la obiectele care mi-au adus cândva o bucurie. Şi atunci, din acest preaplin a ieşit această expoziţie, această idee.

Adela îşi aminteşte că aplica „comori” în lucrările pe care le făcea încă de când era la Liceul Pedagogic şi avea o profesoară foarte severă care îi încuraja să folosească tot ce au prin casă şi să creeze. Iar într-unul din primele tablouri pe care le-a făcut mărturiseşte că a folosit un jerse la care nu putea nicicum să renunţe.

Au inspirat-o foarte mult şi decorurile din teatru. „Dumneavoastră sunteţi în sală, dar odată v-aş invita să veniţi în spate, în culise, şi să puneţi mâna, să vedeţi exact texturile pe care le-am simţit eu şi care m-au inspirat să fac şi eu astfel de lucruri. Cum e tifonul acela îmbibat în aracet, lipit pe o suprafaţă, care se întăreşte şi la final arată ca o scoarţă de copac, ca o piele îmbătrânită, ca nişte nervuri sau vene prin care curge sânge. Toate astea m-au inspirat.”

Nu în ultimul rând fiica ei, Anabela, îi strângea câte o plasă cu lucruri de care nu mai avea nevoie spunându-i: „Poţi să le duci la atelier, să faci instalaţii cu ele”. Doar că Adela niciodată nu avea timp. Nu avea timp nici când o îndemna colegul ei, actorul Şerban Borda: „Adeluţo, nu vrei să faci o expoziţie?”. După multe luni de insistenţe a cedat şi s-a apucat de treabă. Deşi la început a avut multe sentimente contradictorii, a avut alături oameni minunaţi, spune ea, prieteni şi sponsori, cărora le-a mulţumit pentru susţinere.

„Profesionista metamorfozelor”

Ramona Novicov, critic de artă, a mărturisit la vernisaj că de câte ori vede lucrările Adelei se simte copleşită de culoare, de formă, de bucuria ei de a crea. „Adela este o profesionistă a metamorfozelor”, punctează criticul adăugând că haina pe care o îmbracă cel mai bine actriţa este cea a unui limbaj plastic foarte modern şi autentic. „Adela e ceea ce face, ceea ce spune, ceea ce crede. Toate aceste clişee se suprapun perfect şi acum, ca niciodată, ne-a copleşit cu o expoziţie foarte actuală. Această euforie care ne înconjoară, care emană din fiecare imagine, vine dintr-un preaplin. Adela e un foc şi când vorbeşte, când se mişcă, când iubeşte. Ea este un om care de-abia îşi încape în limite, şi cred că expoziţia de acum exprimă bucuria de a dărui celorlalţi”, precizează Ramona Novicov, adăugând că Adela ne-a făcut părtaşii unui act magic în care nu doar frumuseţea este importantă ci şi adevărul. „Este un act etic, nu numai estetic. Ce faci cu lucrurile de care nu mai ai nevoie? Adela ne dă o soluţie excepţională”.

Prezentă la vernisaj, vieprimarul Antonia Nica a subliniat faptul că Adela Lazăr este un artist complet şi complex. „Ea completează extrem de bine peisajul artistic orădean. Au fost extrem de multe situaţii în care ea m-a salvat chiar şi în ultima clipă. Sunt multe opere de artă ale ei pe care la am acasă dar şi cei dragi ai mei, pentru că au fost câteva pe care le-am dăruit. Pot să menţionez însă un obiect reciclat, acel pian pe care am reuşit să îl recondiţionez la şcoală şi pe care Adela l-a pictat. Astăzi zeci de copii se bucură de el. Ideea de a lua ceea ce nu mai foloseşte nimănui şi de a-l face un lucru frumos vorbeşte clar despre sufletul pe care Adela îl are, despre creativitate.”

Ca o încununare a tuturor acestor mărturisiri, la finalul vernisajului Adela Lazăr a citit povestea „Ce poţi face cu o idee”. De fapt, o poveste pentru fiecare din cei prezenţi la vernisaj, pentru că până la urmă orice idee vrea să îi dai atenţie, să o faci să crească, să ai curajul să o împărtăşeşti şi altora, să ai încredere în ea chiar dacă e mai ciudată sau un pic trăznită. Ce poţi face cu o idee? Poţi schimba lumea, spune povestea.

Lucările Adelei Lazăr pot fi admirate în Sinagoga Neologă Sion toată luna aprilie.