Solicitarea de executare a fost formulată de Biroul Executorului Judecătoresc Moza Gheorghe Sorin, în dosarul de executare nr. 54/2026, la cererea creditorului Municipiul Oradea – Direcția Patrimoniu Imobiliar. La baza procedurii se află Sentința civilă nr. 691 din 29 ianuarie 2026, prin care instanța a dispus evacuarea prelatului din imobilul identificat cu numărul cadastral 192156, constând în clădirea Colegiului Național ,,Mihai Eminescu~, situat administrativ în Oradea, strada Roman Ciorogariu nr.18, constatând că obligația de eliberare a spațiului este certă, lichidă și exigibilă.

Litigiul de fond: proprietate publică versus bunuri sacre ale ordinului Premonstratens

Fondul cauzei a vizat cererea Primăriei Oradea de evacuare imediată a prelatului din spațiile ocupate într-o aripă a Colegiului Național „Mihai Eminescu”. Municipalitatea a susținut că imobilul este proprietate publică, fiind înscris în Cartea Funciară nr. 192156 Oradea. Urgența demersului de evacuare a fost motivată de Primărie de necesitatea implementării unui proiect de reabilitare de anvergură, finanțat prin Programul Operațional Regional, cu o valoare ce depășește 20 de milioane de euro.

Reprezentanții municipalității s-au bazat pe o situație juridică tranșată de instanțe în ultimul deceniu. Aceștia au invocat o sentință din 2011, rămasă irevocabilă în 2014, prin care s-a confirmat că dreptul de proprietate asupra imobilului aparține Statului Român încă din 1936, fiind ulterior transferat în proprietatea publică a Municipiului Oradea.

„Este cât se poate de clar că pârâtul ocupă abuziv spațiile situate în incinta unității de învățământ. Unitatea școlară nu putea avea clase la etajul 2, iar la etajele inferioare să se afle spații aferente pârâtului fără niciun drept de folosință, reglementat legal ” susținea municipalitatea în concluziile scrise depuse la dosar.

Potrivit Primăriei Oradea, cererea de evacuare a vizat doar spațiile ocupate de preotul Fejes la subsol, parter și etajul 1 într-o aripă a clădirii colegiului, nefiind vizate în niciun fel drepturile și folosința asupra sediului administrativ al Preproziturii Ordinului Premonstratens și nici biserica. De cealaltă parte, în derularea procesului, abatele Fejes Rudolf Anzelm a ridicat numeroase excepții, de la lipsa calității procesuale a Primăriei, până la încălcarea GDPR.

Strategia de apărare a fost una complexă, invocând faptul că spațiile vizate sunt, în realitate, res sacrae (bunuri sacre) ce aparțin sediului istoric și canonic al Prepoziturii Ordinului Premonstratens. Prelatul a acuzat Primăria Oradea că folosește documentații tehnice contradictorii. Conform apărării, în planșele de releveu depuse chiar de municipalitate pentru proiectul de reabilitare, anumite încăperi poartă mențiunea „PROPRIETAR BISERICA CATOLICĂ”. Argumentul autonomiei cultelor a fost invocat în apărare de către abatele Fejes, susținând faptul că statul nu se poate substitui autorităților ecleziastice și că evacuarea prepozitului-prelat din sediul canonic ar încălca Constituția și tratatele internaționale.

Au fost aduse și acuzații de natură penală, fiind solicitată sesizarea Ministerului Public, invocând posibile fapte de abuz în serviciu, fals intelectual și fraudă cu fonduri europene, susținând că proiectul de reabilitare „înghite” abuziv spațiile mănăstirești. Prin sentința din 29 ianuarie 2026, instanța a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția inadmisibilității cererii. Judecătorul a dispus evacuarea prelatului din clădirile și terenul aferent înscrise în cartea funciară menționată. De asemenea, au fost respinse ca neîntemeiate cererea de suspendare a judecății și cererea de repunere pe rol formulate de preot. Instanța a respins ca inadmisibilă și solicitarea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Sesizarea Curții Constituționale și obligațiile stabilite

O componentă distinctă a soluției instanței, din 29 ianuarie 2026, a fost admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României. Instanța a trimis CCR excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1042 alin. 5 și art. 1045 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin raportare la prevederile constituționale privind libertatea religioasă, accesul liber la justiție și dreptul la apărare. Deși sesizarea Curții Constituționale a fost admisă, dispoziția de evacuare a rămas executorie.

Totodată, prelatul a fost obligat la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Demersuri procedurale respinse succesiv Pe parcursul derulării procesului, abatele Fejes a formulat mai multe cereri menite să amâne sau să împiedice soluționarea cauzei. La data de 30 ianuarie 2026, instanța a respins cererea de recuzare a judecătorului de fond. Ulterior, la 4 februarie 2026, a fost respinsă cererea de strămutare a dosarului nr. 12605/271/2025 de la Judecătoria Oradea.

Prin aceeași încheiere de dezinvestire, instanța a constatat că cererea de suspendare a judecății a rămas fără obiect și a dispus restituirea către prelat a cauțiunii în cuantum de 1.000 de lei, consemnată la 28 ianuarie 2026.

Executarea silită, autorizată fără cale de atac

Prin încheierea din 6 februarie 2026, Judecătoria Oradea a constatat că Sentința civilă nr. 691/29.01.2026 reprezintă un titlu executoriu valabil și că sunt îndeplinite condițiile legale pentru declanșarea executării silite. Instanța a încuviințat executarea prin toate modalitățile prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea efectivă a dreptului stabilit prin hotărâre, inclusiv pentru recuperarea cheltuielilor aferente procedurii de executare.

Poziția Prepozitura Ordinului Premonstratens, prezentată pe pagina de socializare

Am încercat să luăm legătura direct cu abatele Fejes, despre care am aflat că nu ar avea un număr de mobil, însă demersul la un număr fix a rămas fără efect. Prin urmare, ne-am adresat Episcopiei Romano- Catolice din Oradea pentru a obține, prin intermediul acestui for, o declarație din partea prelatului. În urma discuției purtate cu secretarul Vakon Zsolt, de la Serviciul de presă al Episcopiei Romano-Catolice, i-am adresat rugămintea de a încerca să obțină un răspuns de la abatele Fejes pe subiectul încuviințării evacuării, însă răspunsul primit ulterior a fost că și demersul său a fost tot fără niciun rezultat. Prin urmare, ne-a fost indicat faptul că pozițiile oficiale ale Prepoziturii Ordinului Premonstratens din Oradea le putem găsi pe o pagină de socializare și le putem prelua ca și poziție față de subiectul pus în discuție.

Pe 4 februarie, pe pagina de socializare „Istoria Ordinului Premonstratens din Oradea” a fost publicată o poziție fermă privind tentativa de evacuare a abatelui ordinului, calificată drept o încălcare gravă a principiilor statului de drept. Potrivit mesajului, autoritățile ar încerca evacuarea unui abate, tratându-l ca pe un simplu „particular”, deși acesta locuiește în imobil în virtutea funcției sale bisericești.

Se subliniază că prezența sa nu reprezintă o folosință obișnuită a proprietății, ci decurge din statutul canonic și dintr-un raport juridic valabil, inclusiv dintr-un contract de închiriere de 56,28 mp depus anterior chiar de municipalitate la instanță. Autorii postării avertizează că situația nu poate fi redusă la un simplu litigiu imobiliar, ci reprezintă un semnal de alarmă privind respectarea autonomiei Bisericii și a libertății religioase într-un stat membru al Uniunii Europene. Într-un alt mesaj pe pagina de socializare a ordinului, din 7 februarie, se menționează că s-au trimis informări la Ambasada Statelor Unite, Departamentul de Stat și membri ai Congresului american cu privire la faptul că o entitate juridică ecleziastică recunoscută de stat ar urma să fie evacuată printr-o hotărâre judecătorească imediat executorie.

Potrivit poziției exprimate, în cauză nu ar fi fost chemată în judecată instituția însăși, Prepozitura Ordinului Premonstratens din Oradea, ci doar prelatul care o conduce, tratat ca persoană fizică. În acest context, s-a solicitat ca executarea să nu fie permisă până la clarificarea legală a situației. Mesajul se încheie cu un apel la respectarea unei proceduri echitabile, a căilor de atac efective și a principiilor statului de drept, subliniind că nu se solicită privilegii, ci aplicarea garanțiilor legale de care trebuie să beneficieze orice instituție autonomă.