Dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale

C.C. din 7 mai 2015

Prin decizia pronunțată în ședința din 7 mai 2015, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.

Încă de la momentul publicării deciziei, persoanele care se fac vinovate de reținerea și nevărsarea tuturor impozitelor și contribuțiilor sociale care conform legii fiscale trebuie reținute la sursa de plătitorul de venituri nu mai pot fi incriminate penal.  Decizia curții Constituționale este bine-venită mai ales în contextul în care de la introducerea art 6 in legea 241/2005 autoritățile fiscale și organele de control de orice natura au întocmit dosare penale administratorilor care au reținut dar nu au vărsat catre bugetele corespunzatoare, in termen de 30 de zile, orice fel de sume reținute.

Acest articol a fost adoptat initial cu scopul de a evitat abuzul de lege si de a  impune socităților comerciale o anumita disciplină în virarea către bugetele corespunzătoare, cu precădere, a sumelor reținute cu titlul de contribuții sociale și de sănătate, numai că, dată fiind ambiguitatea lui, în multe situații, am asistat la extinderea cu usurință a noțiunii de impozit/taxă/contribuție cu reținere la sursa sancționabilă penal la situații care nu ar fi permis o astfel de abordare făra o cercetare prealabilă foarte temeinică în scopul identificării intențiilor de fraudă fiscalaă ale făptuitorului (de exemplu nevarsarea la buget, in termen de 30 de zile, a impozitului pe redevente reținut unui nerezident a fost considerată uneori motiv de sesizare a organelor de cercetare penală fără ca organul de control fiscal

În lumina celor mai sus arătate, s-a invocat că textul de incriminare prevăzut de art. 6 din Legea nr. 241/2005 este neconstituţional, în considerarea modalităţii de definire a infracţiunii, ce încalcă în mod flagrant un standard minimal de previzibilitate a normei penale. Aceasta deoarece din modul de definire a infracţiunii nu poate fi determinată cu exactitate noţiunea de impozit cu reţinere la sursă, astfel că o persoană nu poate să îşi dea seama dacă acţiunea sau inacţiunea sa intră sub incidenţa normei.

Efectele legii ori ale ordonanței de urgență a Guvenrnului, sau alte dispozitii a acesteia incetează, în cazul în care legea sau dispoziția acesteia este abrogată sau modificată, ori în cazul în care Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției, în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale  în Monitorul Oficial al României.

Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a constatat că legea nu defineşte noţiunea de “impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, astfel că norma care incriminează infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 nu întruneşte condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, încălcând prevederile constituţionale cuprinse în art.1 alin.(5) care consacră principiul legalităţii”, și-au argumentat decizia cei nouă magistrați.