Aproape 24.000 de oameni au votat cele trei variante expuse dezbaterii publice de Primăria Marghita. Trei variante au intrat în sondajul online organizat de administrația locală.

[eadvert]

Bătălia s-a dat între varianta a II-a care avea inserat un copac despre care se spune că „face referire la pădurea bogată din jurul municipiului Marghita” și varianta a III-a care în locul copacului avea un dragon despre care se specifica că „împreună cu peștele reprezintă unul dintre sigiliile localității, de pe vremea austro-ungară”. Varianta cu copacul a strâns peste 55% din voturi adică 12.882 voturi, iar varianta a III-a a adunat 43% din voturi, adică 10.103 voturi. Prima varianta de stemă a adunat abia 302 voturi.

Viceprimarul Demian Zsolt a încercat până în ultima secundă să-și mobilizeze susținătorii pentru ca dragonul să figureze pe stemă. „Marghita are un trecut maghiar. A nega acest lucru este o minciună, iar ștergerea acestui fapt din memoria societății este nedreaptă și dăunătoare. E foarte dificil pentru naționalități să trăiască în armonie și respect reciproc.

În opinia mea, inițiativa de a prezenta simboluri care se referă la trecutul maghiar al așezării susține această conviețuire armonioasă, respectuoasă. Vă rugăm să contribuiți la asta, să ne tratăm trecutul cu integritate pentru ca viitorul nostru să se poată construi pe aceste valori”, a fost mesajul viceprimarului de Marghita.

Pe ambele variante aflate în dispută se află margareta care reprezintă câmpurile de margarete despre care vechile legende spun că ar fi existat în locul unde astăzi se află municipiul Marghita. Una din aceste legende susține faptul că numele orașului vine de la câmpurile cu margarete.

Fântâna de pe stemă reprezintă apa geo-termală, unde prin aşezarea geografică, precum şi prin structura geologică, cu un fond valoros de izvoare termale este favorizată dezvoltarea Marghitei.

Simbolurile sunt separate, în partea mediană a scutului, de semnul heraldic al râului Barcău, lângă cursul căruia a fost întemeiată așezarea care a pus bazele municipiului.

Margarete vs. Sf Margareta

În ceea ce privește dragonul, ca simbol al Marghitei viceprimarul Demian Zsolt explică: „Regele Béla al III-lea (1172-1196) a fost cel care în Ungaria a început împărțirea moșiilor. Nu avem cunoștințe despre identitatea moșierilor marghiteni din acea perioadă, astfel existând posibilitatea ca aceasta să fi fost moșie regală până la începutul secolului XIV, când a intrat în proprietatea familei Lackfi, mai exact, la 1334, când ei devin proprietari de drept. Este posibil ca întâiul Lackfi să fi fost împroprietărit pentru servicii militare de către regele Carol Robert de Anjou (1308-1342). Ulterior, potrivit datinei, proprietatea a fost moștenită de urmași. Familia Lackfi provine din Lack, din dinastia Hermann, care, potrivit Cronicii în imagini, au ajuns în Ungaria alături de regina Gizella, soția Sf. Ștefan”. Viceprimarul Marghitei spune că la aceasta face referire și Jako Zsigmond, menționând că „dinastia Hermann avea proprietăți însemnate, dovedite cu certificate de proprietate“. Pentru fapte de vitejie, au fost înnobilați de către rege, la rang de conte, fiind împroprietăriți cu numeroase moșii, printre care Marghita, Iteu și Cheț, potrivit certificatului regal de împroprietărire.

„Acesta, emis în 1342, mai face și dovada faptului că cele trei sate amintite au intrat în proprietatea lui Miklós Lackfi, la împărțirea proprietăților. Potrivit unor interpretări ale unei însemnări din 1358, Marghita și-a căpătat numele după biserica înălțată în cinstea Sfintei Margareta. Aceasta relatează că la 24 februarie 1358, Miklós Lackfi din Kerekegyháza s-a adresat papalității în privința bisericilor aflate pe proprietatea sa, cerând, printre altele, «beate Margarete de Margitha», beatitudine și pentru acest lăcaș bisericesc. De atunci, patroana spirituală a acestei biserici devine Sfânta Margareta. Cunoscând mai multe astfel de sfinte, se pune întrebarea, la care anume facem referire. Am făcut cercetări în acestă privință. Există probabilitatea ca ea să fi fost Sfânta Margareta de Scoția (1047-1093), nepoata regelui Sf. Ștefan, soția domnitorului scoțian Malcolm, sanctificată în 1261. Mai târziu a devenit protectoarea spirituală a Scoției. O alta, mult mai cunoscută, este Sfânta Margareta de Árpádház (1242-1270), fiica regelui Bela al IV-lea, călugărită prin voință părintească, săvarșind multe fapte lăudabile. În 1276 a fost beatificată, apoi, în 1943, sanctificată.Conform unui document emis în 1370 de către Ludovic cel Mare, patroana spirituală a Marghitei “beatae Margaretae Virginis et Martyris“, este Sfanta Margareta, virgina-martir. Cu acest apelativ, se referea la Sf. Margareta de Antiochia. Dacă, într-adevăr, ea a fost protectoarea spirituală a bisericii marghitene, se adeverește și presupunerea că orașul și-a primit numele după Sf. Margareta. Sf. Margareta de Antiochia a trăit între 289-304, astfel că, Marghita putea să fi fost denumită și după aceasta. Unul din atributele-i specifice este dragonul, motiv ce reapare și pe pecetele ulterioare ale Marghitei și de asemenea, este prezent și pe sigiliul familiei Lackfi”, explică Demian Zsolt. În Ungaria, aflată sub domnia dinastiei regelui Árpád, cultul dragonului a fost larg răspândit, fiind amintit ca “Patrona Regni”, respectiv, ca protector spiritual al țării.

Primul sigiliu atestat

„1692 este anul de care se leagă și primul sigiliu atestat al Marghitei. Potrivit unei însemnări din 2 iunie 1913, cel mai vechi sigiliu al Marghitei se găsește pe un document emis la 1692. Reprezintă un dragon cu aripile deschise, aflat pe o stancă. Însemnarea a fost întocmită de către dr. Csánki, arhivar de stat, la cererea dr. Varga Gyula. Dragonul face referire la familia Lackfi, potrivit arhivarului de stat. Poate însă face referire și la Sf. Margareta de Antiochia, protectoarea spirituală a orașului și, posibil, cea de la care-i provine denumirea, ea având una din atributele principale, dragonul. De asemenea, se cunoaște existența unui alt sigiliu, datând din 1910, avand același motiv al dragonului încorporat”, spune viceprimarul Marghitei.