Una însă extrem de activă care stimulează creativitatea fetiţelor ei şi care e gata să le înveţe tradiţii de mult uitate. Aşa s-a născut micul lor atelier Cusăturile bunicii care are căsuţă şi în mediul virtual. Chiar dacă cifrele au fost pasiunea ei, Camelia a fost atrasă dintotdeauna de artă. Am cunoscut-o în compania scenografului Vioara Bara şi a artistului fotograf Adela Rusu. I-am descoperit cusăturile în cadrul unei licitaţii online organizate de Teatru de Copii pentru o fetiţă talentată. Am vrut să aflu povestea minunatelor felicitări de Crăciun donate de Cusăturile bunicii.
Pe firul Cameliei
„M-am născut şi am crescut într-o familie de dascăli, lângă Tinca, în Girişul Negru, tata mi-a fost învăţător şi-mi amintesc cu mult drag orele de lucru manual când făceam cusături pe etamină şi împletituri din panuşi. Din anii copilăriei ţin minte foarte bine serile lungi de iarnă când bunica mea stătea lângă sobă şi făcea cipca ( dantelă). Copil fiind lucram şi eu câte ceva, dar fără o coerenţă anume şi fără vreo finalitate. De când m-am căsătorit cu Markus, care este cetăţean german, am văzut la ei cât de mult apreciază handmade-ul şi ce valoare emoţională aduce un cadou sau un lucruşor unde pe lângă faptul că pui mâna, pui mult suflet şi mai mult decât atât, în cusăturile populare, adaugi ceva lângă rădăcinile tale. M-am tot gândit la ceea ce au făcut bunicii noştri şi vreau să pun şi eu ceva acolo, lângă ceea ce au făcut şi ne-au lăsat ei moştenire. Motivele populare cu toate semnificaţiile lor sunt foarte vaste, de vreun an citesc şi urmăresc blogul dnei Ioana Corduneanu care face eforturi considerabile pentru a păstra autenticitatea semnelor cusute tradiţionale ”, spune Camelia. În micul ei atelier, orădeanca şi fetiţele ei au realizat felicitari pe care le-a oferit cu diverse ocazii, decoraţiuni de Crşciun si etichete pentru socrii ei din Germania să cunoască şi ei astfel mai mult din România.
„Deocamdată Cusăturile bunicii e doar la nivel de hobby, e atelierul românesc al fetelor din familia noastră mixtă româno-germana care anul viitor urmează să se stabilească în Norvegia . Poate faptul că urmează să ne «relocăm » într-o altă ţară m-a făcut să mă simt mai aproape de rădăcinile româneşti şi aşa, fetele mele sunt şi ele aproape de ceea ce înseamnă tradiţiile şi obiceiurile româneşti. Poate încet vom dezvolta proiectul Cusăturile bunicii, idei am destule. Chiar şi din Norvegia, cu aceste semne cusute şi cu gândurile noastre bune, vom fi mereu aproape de România noastră şi de cei dragi ai noştri de aici. Lisa, fetiţa cea mare are 6 ani, iar Camelia spune că îi plac şi ei cusaturile şi „împreună alegem modelele şi culorile, încearcă şi ea să creeze propriile modele de felicitări pe care le oferă cu drag bunicilor”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!